Art. 123 Legea 302/2004

Istoricul articolului

Versiunile anterioare ale art. 123 și actele care l-au modificat, de la cea mai recentă.

1. 27.05.2019 – prezentrepublicare

   Schimbul de informații și consultările cu autoritățile judiciare străine

   (1) Atunci când are motive întemeiate să creadă că într-un alt stat se desfășoară proceduri penale cu privire la aceleași fapte sau fapte conexe și care implică aceeași persoană, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanța de judecată poate contacta autoritatea competentă a celuilalt stat, direct sau, în cazul statelor care nu sunt membre ale Uniunii Europene, prin intermediul autorității centrale competente potrivit art. 10, pentru a-i confirma existența unor astfel de proceduri paralele, în vederea inițierii consultărilor. În cazul în care organul judiciar român nu deține nicio informație în acest sens, în relația cu statele membre ale Uniunii Europene, identificarea autorității competente care ar trebui să fie contactată se realizează cu ajutorul punctelor naționale de contact la Rețeaua Judiciară Europeană desemnate la nivelul Ministerului Public sau al Ministerului Justiției, după caz. În acest scop, autorității străine îi sunt furnizate, cel puțin, următoarele informații:

   a) o descriere a faptelor și circumstanțelor care fac obiectul procedurii penale desfășurate;

   b) toate informațiile relevante privind identitatea persoanei cercetate și, dacă este cazul, a persoanelor vătămate;

   c) stadiul procedurii penale;

   d) informații privind arestarea preventivă sau reținerea persoanei cercetate, dacă este cazul.

   (2) În aplicarea alin. (1) constituie motive întemeiate inclusiv următoarele cazuri:

   a) persoana cercetată invocă, oferind informații în acest sens, faptul că este subiectul unor proceduri penale cu privire la aceleași fapte sau fapte conexe într-un alt stat; sau

   b) o cerere de cooperare judiciară internațională în materie penală formulată de un alt stat indică existența posibilă a unor astfel de proceduri penale paralele; sau

   c) organele polițienești dețin informații în acest sens.

   (3) Procedura prevăzută la alin. (1) nu se aplică atunci când autoritățile competente care desfășoară proceduri paralele au fost deja informate prin orice alte mijloace.

   (4) Atunci când se stabilește existența unor proceduri paralele, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanța de judecată competentă inițiază consultări directe sau prin intermediul Eurojust ori, în cazul statelor care nu sunt membre ale Uniunii Europene, prin intermediul autorității centrale competente potrivit art. 10. Scopul consultărilor este acela de a se ajunge la un consens cu privire la orice soluție eficientă menită să evite consecințele negative care ar putea decurge din astfel de proceduri paralele, ceea ce, după caz, poate conduce și la exercitarea și continuarea unei proceduri penale unice fie în statul român, fie într-un alt stat.

   (5) Atât timp cât consultările directe sunt în desfășurare, autoritățile competente implicate se informează reciproc cu privire la măsurile importante luate în cadrul procedurilor.

   (6) Cererile formulate de către autoritățile altor state în vederea confirmării existenței unor proceduri paralele se soluționează de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau de către instanța pe rolul căreia se află cauza. Exceptând cazul în care prin furnizarea acestora s-ar putea aduce prejudicii unor interese naționale fundamentale în materie de securitate sau care ar putea pune în pericol siguranța persoanelor, autorităților străine li se comunică, într-un termen rezonabil, cel puțin următoarele informații:

   a) dacă sunt în desfășurare sau au fost desfășurate proceduri penale cu privire la unele sau toate aceleași fapte sau la fapte conexe care fac obiectul procedurilor penale la care se face referire în cererea transmisă de autoritatea străină și dacă aceleași persoane sunt implicate;

   b) în cazul în care sunt în desfășurare sau au fost desfășurate proceduri penale, datele de contact ale autorității competente; și

   c) stadiul respectivelor proceduri sau, în cazul în care a fost pronunțată o hotărâre definitivă, natura respectivei hotărâri definitive.Relația cu alte instrumente juridice Condițiile, cerințele și procedura de emitere și de executare a mandatului european de arestare sunt cele stabilite în prezenta lege, cu excepția celor prevăzute în convențiile bilaterale sau multilaterale la care România este parte, în care se simplifică sau se facilitează procedura de predare, în conformitate cu dispozițiile paragrafului 2 al art. 31 al Deciziei-cadru 002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre.

2. 26.12.2013 – 27.05.2019modificat prin Legea 300/2013

   Dispoziții generaleSchimbul de informații și consultările cu autoritățile judiciare străine

   Efectuarea unei proceduri penale sau continuarea unei proceduri inițiate de autoritățile judiciare române competente, pentru o faptă care constituie infracțiune conform legii române, poate fi transferată unui stat străin, în condițiile prevăzute în prezentul titlu.(1) Atunci când are motive întemeiate să creadă că într-un alt stat se desfășoară proceduri penale cu privire la aceleași fapte sau fapte conexe și care implică aceeași persoană, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanța de judecată poate contacta autoritatea competentă a celuilalt stat, direct sau, în cazul statelor care nu sunt membre ale Uniunii Europene, prin intermediul autorității centrale competente potrivit art. 10, pentru a-i confirma existența unor astfel de proceduri paralele, în vederea inițierii consultărilor. În cazul în care organul judiciar român nu deține nicio informație în acest sens, în relația cu statele membre ale Uniunii Europene, identificarea autorității competente care ar trebui să fie contactată se realizează cu ajutorul punctelor naționale de contact la Rețeaua Judiciară Europeană desemnate la nivelul Ministerului Public sau al Ministerului Justiției, după caz. În acest scop, autorității străine îi sunt furnizate, cel puțin, următoarele informații:

   a) o descriere a faptelor și circumstanțelor care fac obiectul procedurii penale desfășurate;

   b) toate informațiile relevante privind identitatea persoanei cercetate și, dacă este cazul, a persoanelor vătămate;

   c) stadiul procedurii penale;

   d) informații privind arestarea preventivă sau reținerea persoanei cercetate, dacă este cazul.

   (2) În aplicarea alin. (1) constituie motive întemeiate inclusiv următoarele cazuri:

   a) persoana cercetată invocă, oferind informații în acest sens, faptul că este subiectul unor proceduri penale cu privire la aceleași fapte sau fapte conexe într-un alt stat; sau

   b) o cerere de cooperare judiciară internațională în materie penală formulată de un alt stat indică existența posibilă a unor astfel de proceduri penale paralele; sau

   c) organele polițienești dețin informații în acest sens.

   (3) Procedura prevăzută la alin. (1) nu se aplică atunci când autoritățile competente care desfășoară proceduri paralele au fost deja informate prin orice alte mijloace.

   (4) Atunci când se stabilește existența unor proceduri paralele, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanța de judecată competentă inițiază consultări directe sau prin intermediul Eurojust ori, în cazul statelor care nu sunt membre ale Uniunii Europene, prin intermediul autorității centrale competente potrivit art. 10. Scopul consultărilor este acela de a se ajunge la un consens cu privire la orice soluție eficientă menită să evite consecințele negative care ar putea decurge din astfel de proceduri paralele, ceea ce, după caz, poate conduce și la exercitarea și continuarea unei proceduri penale unice fie în statul român, fie într-un alt stat.

   (5) Atât timp cât consultările directe sunt în desfășurare, autoritățile competente implicate se informează reciproc cu privire la măsurile importante luate în cadrul procedurilor.

   (6) Cererile formulate de către autoritățile altor state în vederea confirmării existenței unor proceduri paralele se soluționează de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau de către instanța pe rolul căreia se află cauza. Exceptând cazul în care prin furnizarea acestora s-ar putea aduce prejudicii unor interese naționale fundamentale în materie de securitate sau care ar putea pune în pericol siguranța persoanelor, autorităților străine li se comunică, într-un termen rezonabil, cel puțin următoarele informații:

   a) dacă sunt în desfășurare sau au fost desfășurate proceduri penale cu privire la unele sau toate aceleași fapte sau la fapte conexe care fac obiectul procedurilor penale la care se face referire în cererea transmisă de autoritatea străină și dacă aceleași persoane sunt implicate;

   b) în cazul în care sunt în desfășurare sau au fost desfășurate proceduri penale, datele de contact ale autorității competente; și

   c) stadiul respectivelor proceduri sau, în cazul în care a fost pronunțată o hotărâre definitivă, natura respectivei hotărâri definitive.

3. 31.05.2011 – 26.12.2013republicare

   Conditii pentru formularea unei cereri de recunoastere si executareDispoziții generale

   (1) Instantele romane pot solicita recunoasterea si executarea de catre un stat strain a unei hotarari judecatoresti in unul dintre urmatoarele cazuri:

   a) condamnatul este cetatean al statului solicitat sau al unui stat tert ori este apatrid si are domiciliul pe teritoriul acelui stat, iar potrivit legii statului solicitat, extradarea condamnatului in Romania in vederea executarii pedepsei nu este admisibila sau statul strain refuza sa acorde extradarea;

   b) condamnatul este cetatean roman cu domiciliul pe teritoriul statului solicitat sau are si cetatenia statului solicitat, iar statul strain refuza sa acorde extradarea acestuia.

   (2) Formularea unei cereri de recunoastere si executare este, de asemenea, admisibila daca condamnatul se afla in executarea unei pedepse in statul solicitat pentru o alta fapta decat cea care a determinat condamnarea in Romania.

   (3) In cazul formularii unei cereri de recunoastere a unei hotarari penale prin care s-a aplicat o pedeapsa, durata acesteia trebuie sa fie mai mare de un an.

   (4) Dispozitiile alin. (1) nu se aplica, daca imprejurarile cauzei o cer, in baza unui tratat incheiat cu statul strain, atunci cand se aplica masura de siguranta a expulzarii.

   (5) Recunoasterea se solicita sub conditia neagravarii, in statul strain, a pedepsei aplicate prin hotararea pronuntata in Romania.

   (6) Recunoasterea in strainatate a actelor judiciare emise de autoritatile romane competente are loc in conditiile tratatului international aplicabil.Efectuarea unei proceduri penale sau continuarea unei proceduri inițiate de autoritățile judiciare române competente, pentru o faptă care constituie infracțiune conform legii române, poate fi transferată unui stat străin, în condițiile prevăzute în prezentul titlu.

4. 13.11.2008 – 31.05.2011formă consolidată

   CondițiiConditii pentru formularea unei cereri de recunoastere șisi executare

   (1) Instantele româneromane pot solicita recunoasterea și executarea de cătresi executarea de catre un stat strain a unei hotărâri judecătorești înhotarari judecatoresti in unul dintre urmatoarele cazuri:

   a) condamnatul este cetatean al statului solicitat sau al unui stat tert ori este apatrid șisi are domiciliul pe teritoriul acelui stat, iar potrivit legii statului solicitat, extradarea condamnatului în România înin Romania in vederea executarii pedepsei nu este admisibila sau statul strain refuza sa acorde extradarea;

   b) condamnatul este cetatean românroman cu domiciliul pe teritoriul statului solicitat sau are șisi cetatenia statului solicitat, iar statul strain refuza sa acorde extradarea acestuia.

   (2) Formularea unei cereri de recunoastere șisi executare este, de asemenea, admisibila dacădaca condamnatul se afla înin executarea unei pedepse înin statul solicitat pentru o alta fapta decat cea care a determinat condamnarea în România.in Romania.

   (3) În cazul formulăriiIn cazul formularii unei cereri de recunoastere a unei hotărârihotarari penale prin care s-a aplicat o pedeapsă,pedeapsa, durata acesteia trebuie săsa fie mai mare de un an.

   (4) Dispozitiile alin. (1) nu se aplică, dacăaplica, daca imprejurarile cauzei o cer, înin baza unui tratat incheiat cu statul strain, atunci când se aplică măsura de siguranțăcand se aplica masura de siguranta a expulzarii.

   (5) Recunoasterea se solicita sub condiția neagravarii, înconditia neagravarii, in statul strain, a pedepsei aplicate prin hotărârea pronunțată în România.hotararea pronuntata in Romania.

   (6) Recunoasterea înin strainatate a actelor judiciare emise de autoritățile româneautoritatile romane competente are loc în condițiilein conditiile tratatului international aplicabil.

5. 24.06.2006 – 13.11.2008modificat prin Legea 224/2006

   Efectele formulării Condiții pentru formularea unei cereri de recunoaștererecunoastere și executare

   (1) Acceptarea de către statul străin a delegării executării are ca efect renunțarea de către statul român la executarea hotărârii pe teritoriul României.Instantele române pot solicita recunoasterea și executarea de către un stat strain a unei hotărâri judecătorești în unul dintre urmatoarele cazuri:

   a) condamnatul este cetatean al statului solicitat sau al unui stat tert ori este apatrid și are domiciliul pe teritoriul acelui stat, iar potrivit legii statului solicitat, extradarea condamnatului în România în vederea executarii pedepsei nu este admisibila sau statul strain refuza sa acorde extradarea;

   b) condamnatul este cetatean român cu domiciliul pe teritoriul statului solicitat sau are și cetatenia statului solicitat, iar statul strain refuza sa acorde extradarea acestuia.

   (2) Dispozițiile alin. (1) nu împiedică statul român să redobândească dreptul la executarea hotărârii în cazul în care condamnatul se sustrage de la executare sau, în cazul unei pedepse pecuniare, începând din momentul în care a fost informat de neexecutarea totală sau parțială a acestei pedepse.Formularea unei cereri de recunoastere și executare este, de asemenea, admisibila dacă condamnatul se afla în executarea unei pedepse în statul solicitat pentru o alta fapta decat cea care a determinat condamnarea în România.

   (3) În cazul formulării unei cereri de recunoastere a unei hotărâri penale prin care s-a aplicat o pedeapsă, durata acesteia trebuie să fie mai mare de un an.

   (4) Dispozitiile alin. (1) nu se aplică, dacă imprejurarile cauzei o cer, în baza unui tratat incheiat cu statul strain, atunci când se aplică măsura de siguranță a expulzarii.

   (5) Recunoasterea se solicita sub condiția neagravarii, în statul strain, a pedepsei aplicate prin hotărârea pronunțată în România.

   (6) Recunoasterea în strainatate a actelor judiciare emise de autoritățile române competente are loc în condițiile tratatului international aplicabil.

6. 28.06.2004 – 24.06.2006text inițial

   Efectele formulării unei cereri de recunoaștere

   (1) Acceptarea de către statul străin a delegării executării are ca efect renunțarea de către statul român la executarea hotărârii pe teritoriul României.

   (2) Dispozițiile alin. (1) nu împiedică statul român să redobândească dreptul la executarea hotărârii în cazul în care condamnatul se sustrage de la executare sau, în cazul unei pedepse pecuniare, începând din momentul în care a fost informat de neexecutarea totală sau parțială a acestei pedepse.