Art. 125 Legea 302/2004 — Schimbul de informații și consultările cu autoritățile judiciare străine

Istoricul articolului

Versiunile anterioare ale art. 125 și actele care l-au modificat, de la cea mai recentă.

1. 27.05.2019 – prezentrepublicare

   Procedura

   (1) Transferul procedurii penale se solicită în baza hotărârii instanței căreia i-ar reveni competența să soluționeze cauza în prima instanță, dacă procedura se referă la activitatea de urmărire penală sau a instanței pe rolul căreia se află cauza, dacă procedura se referă la activitatea de judecată.

   (2) În acest sens, la propunerea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau din oficiu, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, instanța dispune, prin încheiere motivată, transferul procedurii penale. În situația transferului urmăririi penale, propunerea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților. Prezența procurorului este obligatorie.Schimbul de informații și consultările cu autoritățile judiciare străine

   (1) Atunci când are motive întemeiate să creadă că într-un alt stat se desfășoară proceduri penale cu privire la aceleași fapte sau fapte conexe și care implică aceeași persoană, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanța de judecată poate contacta autoritatea competentă a celuilalt stat, direct sau, în cazul statelor care nu sunt membre ale Uniunii Europene, prin intermediul autorității centrale competente potrivit art. 10, pentru a-i confirma existența unor astfel de proceduri paralele, în vederea inițierii consultărilor. În cazul în care organul judiciar român nu deține nicio informație în acest sens, în relația cu statele membre ale Uniunii Europene, identificarea autorității competente care ar trebui să fie contactată se realizează cu ajutorul punctelor naționale de contact la Rețeaua Judiciară Europeană desemnate la nivelul Ministerului Public sau al Ministerului Justiției, după caz. În acest scop, autorității străine îi sunt furnizate, cel puțin, următoarele informații:

   a) o descriere a faptelor și circumstanțelor care fac obiectul procedurii penale desfășurate;

   b) toate informațiile relevante privind identitatea persoanei cercetate și, dacă este cazul, a persoanelor vătămate;

   c) stadiul procedurii penale;

   d) informații privind arestarea preventivă sau reținerea persoanei cercetate, dacă este cazul.

   (3) Încheierea prevăzută la alin. (2) poate fi atacată cu contestație. Termenul de contestație este de 5 zile și curge de la pronunțare. Dosarul va fi înaintat instanței ierarhic superioare în termen de 5 zile, iar contestația se judecă în termen de 30 de zile de la înregistrarea cauzei. Contestația este suspensivă de executare.(2) În aplicarea alin. (1) constituie motive întemeiate inclusiv următoarele cazuri:

   a) persoana cercetată invocă, oferind informații în acest sens, faptul că este subiectul unor proceduri penale cu privire la aceleași fapte sau fapte conexe într-un alt stat; sau

   b) o cerere de cooperare judiciară internațională în materie penală formulată de un alt stat indică existența posibilă a unor astfel de proceduri penale paralele; sau

   c) organele polițienești dețin informații în acest sens.

   (3) Procedura prevăzută la alin. (1) nu se aplică atunci când autoritățile competente care desfășoară proceduri paralele au fost deja informate prin orice alte mijloace.

   (4) Încheierea prin care se dispune transferul procedurii, rămasă definitivă, suspendă termenul de prescripție a răspunderii penale, precum și continuarea procedurii penale începute, sub rezerva actelor și demersurilor cu caracter urgent.Atunci când se stabilește existența unor proceduri paralele, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanța de judecată competentă inițiază consultări directe sau prin intermediul Eurojust ori, în cazul statelor care nu sunt membre ale Uniunii Europene, prin intermediul autorității centrale competente potrivit art. 10. Scopul consultărilor este acela de a se ajunge la un consens cu privire la orice soluție eficientă menită să evite consecințele negative care ar putea decurge din astfel de proceduri paralele, ceea ce, după caz, poate conduce și la exercitarea și continuarea unei proceduri penale unice fie în statul român, fie într-un alt stat.

   (5) Cererea se formulează de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală ori de către instanță, după caz, și se transmite Parchetului Atât timp cât consultările directe sunt în desfășurare, autoritățile competente implicate se informează reciproc cu privire la măsurile importante luate în cadrul procedurilor.

   (6) Cererile formulate de către autoritățile altor state în vederea confirmării existenței unor proceduri paralele se soluționează de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau Ministerului Justiției, potrivit art. 10, însoțită de copii certificate de către un magistrat român competent ale tuturor actelor de procedură, cu excepția cazului în care statul străin solicită transmiterea originalului dosarului.de către instanța pe rolul căreia se află cauza. Exceptând cazul în care prin furnizarea acestora s-ar putea aduce prejudicii unor interese naționale fundamentale în materie de securitate sau care ar putea pune în pericol siguranța persoanelor, autorităților străine li se comunică, într-un termen rezonabil, cel puțin următoarele informații:

   (6) În cazul în care nu se transmite statului solicitat, originalul dosarului se arhivează. În a) dacă sunt în desfășurare sau au fost desfășurate proceduri penale cu privire la unele sau toate aceleași fapte sau la fapte conexe care fac obiectul procedurilor penale la care se face referire în cererea transmisă de autoritatea străină și dacă aceleași persoane sunt implicate;

   b) în cazul în care transmite originalul, o copie certificată a dosarului se păstrează în arhivă. Restituirea originalului se solicită în situația în care urmărirea penală ori judecata nu este preluată de statul solicitat.sunt în desfășurare sau au fost desfășurate proceduri penale, datele de contact ale autorității competente; și

   c) stadiul respectivelor proceduri sau, în cazul în care a fost pronunțată o hotărâre definitivă, natura respectivei hotărâri definitive.

2. 01.02.2014 – 27.05.2019modificat prin Legea 300/2013

   Procedura

   (1) Transferul procedurii penale se solicită în baza hotărârii instanței căreia i-ar reveni competența să soluționeze cauza în prima instanță, dacă procedura se referă la activitatea de urmărire penală sau a instanței pe rolul căreia se află cauza, dacă procedura se referă la activitatea de judecată.

   (2) În acest sens, la propunerea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau din oficiu, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, instanța dispune, prin încheiere motivată, transferul procedurii penale. În situația transferului urmăririi penale, propunerea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților. Prezența procurorului este obligatorie.

   (3) Încheierea prevăzută la alin. (2) poate fi atacată cu recurs. Termenul de recurscontestație. Termenul de contestație este de 5 zile și curge de la pronunțare. Dosarul va fi înaintat instanței de recursierarhic superioare în termen de 5 zile, iar recursulcontestația se judecă în termen de 30 de zile de la înregistrarea cauzei. Recursul este suspensivContestația este suspensivă de executare.

   (4) Încheierea prin care se dispune transferul procedurii, rămasă definitivă, suspendă termenul de prescripție a răspunderii penale, precum și continuarea procedurii penale începute, sub rezerva actelor și demersurilor cu caracter urgent.

   (5) Cererea se formulează de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală ori de către instanță, după caz, și se transmite Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau Ministerului Justiției, potrivit art. 10, însoțită de copii certificate de către un magistrat român competent ale tuturor actelor de procedură, cu excepția cazului în care statul străînstrăin solicită transmiterea originalului dosarului.

   (6) În cazul în care nu se transmite statului solicitat, originalul dosarului se arhivează. În cazul în care transmite originalul, o copie certificată a dosarului se păstrează în arhivă. Restituirea originalului se solicită în situația în care urmărirea penală ori judecata nu este preluată de statul solicitat.

3. 26.12.2013 – 01.02.2014modificat prin Legea 300/2013

   Procedura

   (1) Transferul procedurii penale se solicită în baza hotărârii instanței căreia i-ar reveni competența să soluționeze cauza în prima instanță, dacă procedura se referă la activitatea de urmărire penală sau a instanței pe rolul căreia se află cauza, dacă procedura se referă la activitatea de judecată.

   (2) În acest sens, la propunerea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală orisau din oficiu, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, instanța dispune, prin încheiere motivată, transferul procedurii penale. În situația transferului urmăririi penale, propunerea procurorului se soluționează în camera de consiliu de un complet format dintr-un singur judecător, indiferent de natura infracțiunii, iar prezența care efectuează sau supraveghează urmărirea penală se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților. Prezența procurorului este obligatorie.

   (3) Încheierea prevăzută la alin. (2) poate fi atacată cu recurs. Termenul de recurs este de 5 zile și curge de la pronunțare. Dosarul va fi înaintat instanței de recurs în termen de 5 zile, iar recursul se judecă în termen de 30 de zile de la înregistrarea cauzei. Recursul este suspensiv de executare.

   (4) Încheierea prin care se dispune transferul procedurii, rămasă definitivă, suspendă termenul de prescripție a răspunderii penale, precum și continuarea procedurii penale începute, sub rezerva actelor și demersurilor cu caracter urgent.

   (5) Cererea se formulează de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală ori de către instanță, după caz, și se transmite Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau Ministerului Justiției, potrivit art. 10, însoțită de copii certificate de către un magistrat român competent ale tuturor actelor de procedură, cu excepția cazului în care statul străinstrăîn solicită transmiterea originalului dosarului.

   (6) În cazul în care nu se transmite statului solicitat, originalul dosarului se arhivează. În cazul în care transmite originalul, o copie certificată a dosarului se păstrează în arhivă. Restituirea originalului se solicită în situația în care urmărirea penală ori judecata nu este preluată de statul solicitat.

4. 31.05.2011 – 26.12.2013republicare

   Procedura de formulare a unei cereri de recunoastere si de executare a unei hotarari penale

   (1) Cererea de recunoastere si executare a unei hotarari penale intr-un stat strain este formulata de instanta de executare, din oficiu, sau la cererea procurorului competent ori a condamnatului, ori de cate ori sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 123.

   (2) La cerere se anexeaza actele prevazute de tratatul international aplicabil sau, in lipsa unui tratat, cel putin hotararea definitiva si mandatul de executare a pedepsei.

   (1) Transferul procedurii penale se solicită în baza hotărârii instanței căreia i-ar reveni competența să soluționeze cauza în prima instanță, dacă procedura se referă la activitatea de urmărire penală sau a instanței pe rolul căreia se află cauza, dacă procedura se referă la activitatea de judecată.

   (2) În acest sens, la propunerea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală ori din oficiu, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, instanța dispune, prin încheiere motivată, transferul procedurii penale. În situația transferului urmăririi penale, propunerea procurorului se soluționează în camera de consiliu de un complet format dintr-un singur judecător, indiferent de natura infracțiunii, iar prezența procurorului este obligatorie.

   (3) Atunci cand este necesar consimtamantul condamnatului, acesta va fi dat in camera de consiliu a instantei de executare, exceptand cazul in care condamnatul se afla in strainatate; in acest caz, consimtamantul poate fi dat in fata unui functionar consular roman sau in fata autoritatii judiciare straine competente.Încheierea prevăzută la alin. (2) poate fi atacată cu recurs. Termenul de recurs este de 5 zile și curge de la pronunțare. Dosarul va fi înaintat instanței de recurs în termen de 5 zile, iar recursul se judecă în termen de 30 de zile de la înregistrarea cauzei. Recursul este suspensiv de executare.

   (4) Încheierea prin care se dispune transferul procedurii, rămasă definitivă, suspendă termenul de prescripție a răspunderii penale, precum și continuarea procedurii penale începute, sub rezerva actelor și demersurilor cu caracter urgent.

   (5) Cererea se formulează de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală ori de către instanță, după caz, și se transmite Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau Ministerului Justiției, potrivit art. 10, însoțită de copii certificate de către un magistrat român competent ale tuturor actelor de procedură, cu excepția cazului în care statul străin solicită transmiterea originalului dosarului.

   (4) In cazul in care condamnatul se afla in Romania si nu a formulat el insusi cererea prevazuta la alin. (1), procurorul competent procedeaza la notificarea acestuia.

   (5) Lipsa unui raspuns al condamnatului echivaleaza cu consimtamantul la formularea cererii, fapt asupra caruia este informat prin notificare.(6) În cazul în care nu se transmite statului solicitat, originalul dosarului se arhivează. În cazul în care transmite originalul, o copie certificată a dosarului se păstrează în arhivă. Restituirea originalului se solicită în situația în care urmărirea penală ori judecata nu este preluată de statul solicitat.

5. 13.11.2008 – 31.05.2011formă consolidată

   Procedura de formulare a unei cereri de recunoastere șisi de executare a unei hotărârihotarari penale

   (1) Cererea de recunoastere șisi executare a unei hotărâri penale într-unhotarari penale intr-un stat strain este formulata de instanțainstanta de executare, din oficiu, sau la cererea procurorului competent ori a condamnatului, ori de cate ori sunt indeplinite condițiile prevăzuteconditiile prevazute la art. 123.

   (2) La cerere se anexeaza actele prevăzuteprevazute de tratatul international aplicabil sau, înin lipsa unui tratat, cel puțin hotărârea definitivă șiputin hotararea definitiva si mandatul de executare a pedepsei.

   (3) Atunci cândcand este necesar consimtamantul condamnatului, acesta va fi dat înin camera de consiliu a instanțeiinstantei de executare, exceptand cazul înin care condamnatul se afla în strainatate; înin strainatate; in acest caz, consimtamantul poate fi dat în fațain fata unui functionar consular român sau în fața autoritățiiroman sau in fata autoritatii judiciare straine competente.

   (4) În cazul înIn cazul in care condamnatul se afla în România șiin Romania si nu a formulat el insusi cererea prevăzutăprevazuta la alin. (1), procurorul competent procedeaza la notificarea acestuia.

   (5) Lipsa unui răspunsraspuns al condamnatului echivaleaza cu consimtamantul la formularea cererii, fapt asupra caruia este informat prin notificare.

6. 24.06.2006 – 13.11.2008modificat prin Legea 224/2006

   Destinația amenzilor și a obiectelor confiscateProcedura de formulare a unei cereri de recunoastere și de executare a unei hotărâri penale

   (1) Sumele de bani rezultate în urma executării amenzilor aplicate prin hotărâri străine de condamnare revin statului român.

   (2) La cererea statului de condamnare, sumele de bani prevăzute la alin. (1) pot fi predate acestuia în măsura în care, în circumstanțe similare, sumele de bani rezultate în urma executării amenzilor aplicate prin hotărâri de condamnare pronunțate în România sunt remise statului român.Cererea de recunoastere și executare a unei hotărâri penale într-un stat strain este formulata de instanța de executare, din oficiu, sau la cererea procurorului competent ori a condamnatului, ori de cate ori sunt indeplinite condițiile prevăzute la art. 123.

   (2) La cerere se anexeaza actele prevăzute de tratatul international aplicabil sau, în lipsa unui tratat, cel puțin hotărârea definitivă și mandatul de executare a pedepsei.

   (3) Obiectele confiscate în temeiul unei hotărâri străine revin statului român, dar la cererea statului de condamnare, ele îi pot fi predate atunci când prezintă un interes deosebit pentru acest stat și există garanția reciprocității.Atunci când este necesar consimtamantul condamnatului, acesta va fi dat în camera de consiliu a instanței de executare, exceptand cazul în care condamnatul se afla în strainatate; în acest caz, consimtamantul poate fi dat în fața unui functionar consular român sau în fața autorității judiciare straine competente.

   (4) Dispozițiile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător în caz de delegare a executării unei hotărâri judecătorești române într-un stat străin.În cazul în care condamnatul se afla în România și nu a formulat el insusi cererea prevăzută la alin. (1), procurorul competent procedeaza la notificarea acestuia.

   (5) Lipsa unui răspuns al condamnatului echivaleaza cu consimtamantul la formularea cererii, fapt asupra caruia este informat prin notificare.

7. 28.06.2004 – 24.06.2006text inițial

   Destinația amenzilor și a obiectelor confiscate

   (1) Sumele de bani rezultate în urma executării amenzilor aplicate prin hotărâri străine de condamnare revin statului român.

   (2) La cererea statului de condamnare, sumele de bani prevăzute la alin. (1) pot fi predate acestuia în măsura în care, în circumstanțe similare, sumele de bani rezultate în urma executării amenzilor aplicate prin hotărâri de condamnare pronunțate în România sunt remise statului român.

   (3) Obiectele confiscate în temeiul unei hotărâri străine revin statului român, dar la cererea statului de condamnare, ele îi pot fi predate atunci când prezintă un interes deosebit pentru acest stat și există garanția reciprocității.

   (4) Dispozițiile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător în caz de delegare a executării unei hotărâri judecătorești române într-un stat străin.