Art. 139 Legea 302/2004 — Legea care guvernează executarea și efectele transferării executării pedepsei

Istoricul articolului

Versiunile anterioare ale art. 139 și actele care l-au modificat, de la cea mai recentă.

1. 27.05.2019 – prezentrepublicare

   Recunoașterea și punerea în executare a sancțiunilor de drept penal și administrative aplicate de organele judiciare străine și a cheltuielilor judiciare

   (1) Recunoașterea și punerea în executare a hotărârilor judecătorești sau ordonanțelor penale străine prin care au fost aplicate sancțiuni de drept penal sau administrative ori s-a dispus obligarea la plata de cheltuieli judiciare au loc în condițiile tratatului aplicabil între România și statul străin solicitant sau, în lipsa acestuia, în condițiile prevăzute de prezenta lege, precum și de Codul de procedură penală, dacă este îndeplinită condiția reciprocității.

   (2) Atunci când constată că statul emitent a transmis înscrisurile și informațiile prevăzute la art. 132, Ministerul Justiției, prin direcția de specialitate, le înaintează parchetului de pe lângă judecătoria în a cărui circumscripție teritorială domiciliază persoana față de care s-a aplicat respectiva sancțiune sau care a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare, în vederea sesizării instanței competente. Atunci când persoana nu are domiciliul și nici nu locuiește pe teritoriul României, competența aparține Judecătoriei Sectorului 2 București.

   (3) Instanța judecă în complet format dintr-un singur judecător, în camera de consiliu, cu citarea părților. Prezența procurorului este obligatorie. Instanța hotărăște prin sentință. Sentința poate fi atacată cu apel, în termen de 10 zile de la pronunțare, de procuror sau de persoana interesată. Dosarul va fi înaintat instanței de apel în termen de 3 zile, iar apelul se judecă în termen de 10 zile.

   (4) Punerea în executare a decăderilor, precum și a altor dispoziții penale din hotărârea judecătorească sau ordonanța penală străină are loc numai dacă legea penală română prevede pentru infracțiunea săvârșită aplicarea unei astfel de măsuri sau decăderi.

   (5) Atunci când se solicită punerea în executare a amenzii penale sau administrative ori a cheltuielilor judiciare, instanța competentă schimbă cuantumul acesteia în unitatea monetară a statului român, aplicând paritatea de schimb în vigoare la data pronunțării hotărârii.

   (6) Cuantumul amenzii penale sau administrative rezultat în urma convertirii nu poate depăși limita maximă generală prevăzută de legea română. Cu toate acestea, instanța de judecată va putea menține și pune în executare amenda penală sau administrativă, până la nivelul cuantumului pronunțat în statul străin, atunci când legea română prevede pentru fapta săvârșită o sancțiune mai severă decât cea prevăzută de legea statului emitent.

   (7) Nu constituie obiectul prezentei proceduri dispozițiile din hotărârile judecătorești străine care intră sub incidența prevederilor art. 135 sau 137, după caz.

   (8) Hotărârea definitivă se comunicăLegea care guvernează executarea și efectele transferării executării pedepsei

   (1) În situația în care România este stat emitent, punerea în executare, după caz, a pedepsei sau măsurii privative de libertate sau a restului rămas neexecutat este de competența instanței române ori de câte ori:

   a) cererea de recunoaștere a hotărârii judecătorești este retrasă mai înainte ca statul de executare să recunoască hotărârea judecătorească și să pună în executare pedeapsa sau măsura privativă de libertate aplicată de instanța română;

   b) statul de executare refuză să recunoască hotărârea judecătorească și să pună în executare pedeapsa sau măsura privativă de libertate aplicată de instanța română;

   c) statul de executare renunță în mod expres la dreptul său de executare;

   d) statul de executare arată că nu mai poate executa pedeapsa sau măsura privativă de libertate întrucât persoana condamnată a evadat și nu a fost găsită pe teritoriul său;

   e) statul de executare arată că nu poate pune în executare pedeapsa sau măsura privativă întrucât persoana condamnată nu a fost găsită pe teritoriul său.

   (2) Competența judecării unei căi de atac, exercitate de persoana condamnată, după transferarea sa în statul de executare, în vederea desființării sau modificării hotărârii judecătorești de condamnare, aparține instanței române. Orice decizie în urma căreia pedeapsa sau măsura privativă de libertate încetează să mai aibă caracter executoriu, precum și hotărârea prin care instanța română competentă a soluționat respectiva cale de atac se transmit direcției de specialitate din cadrul Ministerului Justiției în vederea informării statului de executare.

   (3) În situația în care România este stat emitent, atunci când statul de executare a comunicat decizia de a nu pune în executare ori de a înceta executarea pedepsei sau a măsurii privative de libertate ca urmare a aplicării amnistiei sau grațierii, instanța română competentă face mențiune despre aceasta în Registrul de evidență și punere în executare a hotărârilor penale.

   (4) Aplicarea amnistiei sau grațierii de către statul român, în calitate de stat emitent, când intervine după transferarea persoanei condamnate sau după delegarea executării pedepsei, se face de către un judecător de la instanța de executare. Decizia de aplicare a amnistiei sau a grațierii se transmite direcției de specialitate a Ministerului Justiției în vederea comunicării statului de executare.

   (5) Aplicarea amnistiei sau grațierii de către statul român, în calitate de stat de executare, se face de către un judecător de la instanța de executare sau, când persoana condamnată este deținută, de la instanța corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deținere. Decizia de aplicare a amnistiei sau grațierii se transmite direcției de specialitate din cadrul Ministerului Justiției.a Ministerului Justiției în vederea comunicării statului emitent.

2. 01.02.2014 – 27.05.2019modificat prin Legea 300/2013

   Recunoașterea și punerea în executare a sancțiunilor de drept penal și administrative aplicate de organele judiciare străine și a cheltuielilor judiciare

   (1) Recunoașterea și punerea în executare a hotărârilor judecătorești sau ordonanțelor penale străine prin care au fost aplicate sancțiuni de drept penal sau administrative ori s-a dispus obligarea la plata de cheltuieli judiciare au loc în condițiile tratatului aplicabil între România și statul străînstrăin solicitant sau, în lipsa acestuia, în condițiile prevăzute de prezenta lege, precum și de Codul de procedură penală, dacă este îndeplinită condiția reciprocității.

   (2) Atunci când constată că statul emitent a transmis înscrisurile și informațiile prevăzute la art. 132, Ministerul Justiției, prin direcția de specialitate, le înaintează parchetului de pe lângă judecătoria în a cărui circumscripție teritorială domiciliază persoana față de care s-a aplicat respectiva sancțiune sau care a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare, în vederea sesizării instanței competente. Atunci când persoana nu are domiciliul și nici nu locuiește pe teritoriul României, competența aparține Judecătoriei Sectorului 2 București.

   (3) Instanța judecă în complet format dintr-un singur judecător, în camera de consiliu, cu citarea părților. Prezența procurorului este obligatorie. Instanța hotărăște prin sentință. Sentința poate fi atacată cu recurs,apel, în termen de 10 zile de la pronunțare, de procuror sau de persoana interesată. Dosarul va fi înaintat instanței de recursapel în termen de 3 zile, iar recursulapelul se judecă în termen de 10 zile, în camera de consiliu, cu citarea părților.zile.

   (4) Punerea în executare a decăderilor, precum și a altor dispoziții penale din hotărârea judecătorească sau ordonanța penală străînăstrăină are loc numai dacă legea penală română prevede pentru infracțiunea săvârșită aplicarea unei astfel de măsuri sau decăderi.

   (5) Atunci când se solicită punerea în executare a amenzii penale sau administrative ori a cheltuielilor judiciare, instanța competentă schimbă cuantumul acesteia în unitatea monetară a statului român, aplicând paritatea de schimb în vigoare la data pronunțării hotărârii.

   (6) Cuantumul amenzii penale sau administrative rezultat în urma convertirii nu poate depăși limita maximă generală prevăzută de legea română. Cu toate acestea, instanța de judecată va putea menține și pune în executare amenda penală sau administrativă, până la nivelul cuantumului pronunțat în statul străîn,străin, atunci când legea română prevede pentru fapta săvârșită o sancțiune mai severă decât cea prevăzută de legea statului emitent.

   (7) Nu constituie obiectul prezentei proceduri dispozițiile din hotărârile judecătorești străine care intră sub incidența prevederilor art. 135 sau 137, după caz.

   (8) Hotărârea definitivă se comunică direcției de specialitate din cadrul Ministerului Justiției.

3. 26.12.2013 – 01.02.2014modificat prin Legea 300/2013

   Efectele recunoașteriiRecunoașterea și punerea în executare a sancțiunilor de drept penal și administrative aplicate de organele judiciare străine și a cheltuielilor judiciare

   (1) Recunoașterea și executarea de către statul străin a cererii de recunoaștere formulate de instanțele române are ca efect renunțarea de către statul român la executarea hotărârii pe teritoriul României.punerea în executare a hotărârilor judecătorești sau ordonanțelor penale străine prin care au fost aplicate sancțiuni de drept penal sau administrative ori s-a dispus obligarea la plata de cheltuieli judiciare au loc în condițiile tratatului aplicabil între România și statul străîn solicitant sau, în lipsa acestuia, în condițiile prevăzute de prezenta lege, precum și de Codul de procedură penală, dacă este îndeplinită condiția reciprocității.

   (2) Atunci când constată că statul emitent a transmis înscrisurile și informațiile prevăzute la art. 132, Ministerul Justiției, prin direcția de specialitate, le înaintează parchetului de pe lângă judecătoria în a cărui circumscripție teritorială domiciliază persoana față de care s-a aplicat respectiva sancțiune sau care a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare, în vederea sesizării instanței competente. Atunci când persoana nu are domiciliul și nici nu locuiește pe teritoriul României, competența aparține Judecătoriei Sectorului 2 București.

   (2) Statul român redobândește dreptul la executarea hotărârii în cazul în care condamnatul se sustrage de la executarea pedepsei, începând din momentul în care a fost informat de neexecutarea totală sau parțială a acestei pedepse.(3) Instanța judecă în complet format dintr-un singur judecător, în camera de consiliu, cu citarea părților. Prezența procurorului este obligatorie. Instanța hotărăște prin sentință. Sentința poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la pronunțare, de procuror sau de persoana interesată. Dosarul va fi înaintat instanței de recurs în termen de 3 zile, iar recursul se judecă în termen de 10 zile, în camera de consiliu, cu citarea părților.

   (4) Punerea în executare a decăderilor, precum și a altor dispoziții penale din hotărârea judecătorească sau ordonanța penală străînă are loc numai dacă legea penală română prevede pentru infracțiunea săvârșită aplicarea unei astfel de măsuri sau decăderi.

   (5) Atunci când se solicită punerea în executare a amenzii penale sau administrative ori a cheltuielilor judiciare, instanța competentă schimbă cuantumul acesteia în unitatea monetară a statului român, aplicând paritatea de schimb în vigoare la data pronunțării hotărârii.

   (6) Cuantumul amenzii penale sau administrative rezultat în urma convertirii nu poate depăși limita maximă generală prevăzută de legea română. Cu toate acestea, instanța de judecată va putea menține și pune în executare amenda penală sau administrativă, până la nivelul cuantumului pronunțat în statul străîn, atunci când legea română prevede pentru fapta săvârșită o sancțiune mai severă decât cea prevăzută de legea statului emitent.

   (7) Nu constituie obiectul prezentei proceduri dispozițiile din hotărârile judecătorești străine care intră sub incidența prevederilor art. 135 sau 137, după caz.

   (8) Hotărârea definitivă se comunică direcției de specialitate din cadrul Ministerului Justiției.

4. 31.05.2011 – 26.12.2013republicare

   SolutiiEfectele recunoașterii

   (1) In cazul in care procedura de solutionare a cererii de transferare continua, toate documentele, inclusiv cele furnizate de statul de executare, sunt supuse mai intai examenului de regularitate internationala la Ministerul Justitiei. Dispozitiile art. 40 se aplica in mod corespunzator. Dupa observarea indeplinirii conditiilor, ministerul transmite cererea si actele ajutatoare, insotite de traduceri, procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel competenta. La dosar se vor atasa si inscrisurile depuse in legatura cu cererea de transferare de catre oficiul consular strain competent, potrivit art. 135 alin. (2).

   (2) Procurorul general, primind cererea si actele prevazute la alin. (1), procedeaza la luarea unei declaratii condamnatului, pentru a se asigura ca acesta si-a dat consimtamantul la transferare, personal sau prin reprezentant, in conditiile prevazute la art. 134 alin. (1). Declaratia condamnatului se consemneaza intr-un procesverbal, care se semneaza de catre procuror si persoana condamnata.

   (3) Procurorul general sesizeaza, in vederea solutionarii cererii de transferare, curtea de apel in a carei circumscriptie se afla locul de detentie ori, in cazul in care condamnatul nu a inceput executarea pedepsei, domiciliul acestuia. Totodata, inainte de sesizarea curtii de apel, procurorul general va verifica daca persoana condamnata face obiectul unui dosar penal aflat pe rolul autoritatilor judiciare romane, informand in mod corespunzator instanta. In cazul in care obtinerea informatiilor ar conduce la intarzierea procedurii de transfer, procurorul general va dispune sesizarea curtii de apel, urmand ca acestea sa fie obtinute cel mai tarziu pana la primul termen de judecata.

   (4) Cererea se judeca in camera de consiliu, cu participarea procurorului, cu citarea persoanei condamnate, precum si, daca este cazul, cu participarea unui interpret. Condamnatul poate fi asistat, la cerere, de un aparator ales ori, in lipsa, numit din oficiu. Judecarea cererii se face de urgenta si cu precadere, iar hotararea se motiveaza in cel mult 5 zile de la pronuntare si se comunica Ministerului Justitiei.

   (5) Impotriva sentintei pot declara recurs, in termen de 5 zile de la pronuntare, procurorul general al curtii de apel, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei, precum si condamnatul. Dispozitiile alin. (4) se aplica in mod corespunzator.

   (6) Ministerul Justitiei va informa, in cel mai scurt timp, autoritatea centrala a statului de executare, cu privire la solutia definitiva pronuntata de catre instantele romane asupra cererii de transferare. Prevederile art. 138 alin. (4) teza a 2-a sunt aplicabile.

   (7) Daca transferarea condamnatului a fost acceptata, Ministerul Justitiei informeaza despre aceasta Ministerul Administratiei si Internelor, care asigura predarea sub escorta.

   (8) In cazul unei persoane care, dupa ce a fost condamnata printr-o hotarare penala definitiva pronuntata de o instanta romana, evadeaza, in cazul inceperii executarii pedepsei, ori, in cazul in care nu a inceput executarea pedepsei, se sustrage de la executarea pedepsei, refugiindu-se pe teritoriul statului al carui resortisant este, statul roman va putea adresa acestui stat o cerere de preluare a executarii pedepsei aplicate. Cererea se formuleaza de catre instanta de executare, in cazul in care persoana condamnataRecunoașterea și executarea de către statul străin a cererii de recunoaștere formulate de instanțele române are ca efect renunțarea de către statul român la executarea hotărârii pe teritoriul României.

   (2) Statul român redobândește dreptul la executarea hotărârii în cazul în care condamnatul se sustrage de la executarea pedepsei, sau de catre instanta in a carei circumscriptie se afla locul de detinere, in cazul in care persoana condamnata a inceput executarea pedepsei. Cererea poate include si solicitarea ca statul pe teritoriul caruia s-a refugiat persoana condamnata sa ia masura arestarii sau orice alta masura pentru a garanta ca persoana condamnata va ramane pe teritoriul sau pana la comunicarea hotararii asupra cererii de preluare a executarii. La cerere se vor anexa documentele prevazute la art. 133 alin. (3) si art. 134 alin. (2) lit. a), b) si d). Dupa traducerea cererii si a actelor anexe, acestea se transmit la Ministerul Justitiei spre a fi comunicate autoritatii centrale din statul solicitat.începând din momentul în care a fost informat de neexecutarea totală sau parțială a acestei pedepse.

5. 24.06.2006 – 31.05.2011modificat prin Legea 224/2006

   SoluțiiSolutii

   (1) În cazul înIn cazul in care procedura de soluționaresolutionare a cererii de transferare continuă,continua, toate documentele, inclusiv cele furnizate de statul de executare, sunt supuse mai întâi controlului de regularitate internațională la Ministerul Justiției. După observarea îndeplinirii condițiilor,intai examenului de regularitate internationala la Ministerul Justitiei. Dispozitiile art. 40 se aplica in mod corespunzator. Dupa observarea indeplinirii conditiilor, ministerul transmite cererea și actele ajutătoare, însoțitesi actele ajutatoare, insotite de traduceri, procurorului general al parchetului de pe lângălanga curtea de apel competentă.competenta. La dosar se vor atașa și înscrisurile depuse în legăturăatasa si inscrisurile depuse in legatura cu cererea de transferare de către oficiul consular străincatre oficiul consular strain competent, potrivit art. 135 alin. (2).

   (2) Procurorul general, primind cererea și actele prevăzutesi actele prevazute la alin. (1), procedeazăprocedeaza la luarea unei declarațiideclaratii condamnatului, pentru a se asigura că acesta și-a dat consimțământulca acesta si-a dat consimtamantul la transferare, personal sau prin reprezentant, în condițiile prevăzutein conditiile prevazute la art. 134 alin. (1). Declarația condamnatului se consemnează într-un proces-verbal, care se semnează de către procuror și persoana condamnată.Declaratia condamnatului se consemneaza intr-un procesverbal, care se semneaza de catre procuror si persoana condamnata.

   (3) Procurorul general sesizează, în vederea soluționăriisesizeaza, in vederea solutionarii cererii de transferare, curtea de apel în a cărei circumscripție se află locul de detenție ori, în cazul înin a carei circumscriptie se afla locul de detentie ori, in cazul in care condamnatul nu a începutinceput executarea pedepsei, domiciliul acestuia. Totodata, inainte de sesizarea curtii de apel, procurorul general va verifica daca persoana condamnata face obiectul unui dosar penal aflat pe rolul autoritatilor judiciare romane, informand in mod corespunzator instanta. In cazul in care obtinerea informatiilor ar conduce la intarzierea procedurii de transfer, procurorul general va dispune sesizarea curtii de apel, urmand ca acestea sa fie obtinute cel mai tarziu pana la primul termen de judecata.

   (4) Cererea se judecă înjudeca in camera de consiliu, cu participarea procurorului, cu citarea persoanei condamnate, precum și, dacăsi, daca este cazul, cu participarea unui interpret. Condamnatul poate fi asistat, la cerere, de un apărător ales ori, în lipsă,aparator ales ori, in lipsa, numit din oficiu. Judecarea cererii se face de urgență și cu precădere, iar hotărârea se motivează înurgenta si cu precadere, iar hotararea se motiveaza in cel mult 5 zile de la pronunțare.pronuntare si se comunica Ministerului Justitiei.

   (5) Împotriva sentințeiImpotriva sentintei pot declara recurs, înin termen de 5 zile de la pronunțare,pronuntare, procurorul general al curțiicurtii de apel, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, precum și condamnatul. Dispozițiilejustitiei, precum si condamnatul. Dispozitiile alin. (4) se aplică în mod corespunzător.aplica in mod corespunzator.

   (6) Ministerul Justiției va informa, înJustitiei va informa, in cel mai scurt timp, autoritatea centralăcentrala a statului de executare, cu privire la soluția definitivă pronunțată de către instanțele românesolutia definitiva pronuntata de catre instantele romane asupra cererii de transferare. Prevederile art. 138 alin. (4) teza a 2-a sunt aplicabile.

   (7) DacăDaca transferarea condamnatului a fost acceptată, Ministerul Justiției informeazăacceptata, Ministerul Justitiei informeaza despre aceasta Ministerul Administrației și Internelor, care asigură predarea sub escortă.Administratiei si Internelor, care asigura predarea sub escorta.

   (8) ÎnIn cazul unei persoane care, dupădupa ce a fost condamnată printr-o hotărâre penală definitivă pronunțată de o instanță română, evadează și se refugiază condamnata printr-o hotarare penala definitiva pronuntata de o instanta romana, evadeaza, in cazul inceperii executarii pedepsei, ori, in cazul in care nu a inceput executarea pedepsei, se sustrage de la executarea pedepsei, refugiindu-se pe teritoriul statului al căruicarui resortisant este, statul român poate să adresezeroman va putea adresa acestui stat o cerere de preluare a executării condamnării. Cererea se formulează de către procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța de executare. executarii pedepsei aplicate. Cererea se formuleaza de catre instanta de executare, in cazul in care persoana condamnata se sustrage de la executarea pedepsei, sau de catre instanta in a carei circumscriptie se afla locul de detinere, in cazul in care persoana condamnata a inceput executarea pedepsei. Cererea poate include șisi solicitarea ca statul pe teritoriul căruia s-a refugiat condamnatul să ia măsura arestării acestuia sau orice altă măsurăcaruia s-a refugiat persoana condamnata sa ia masura arestarii sau orice alta masura pentru a garanta că evadatul va rămâne pe teritoriul său până la comunicarea hotărâriica persoana condamnata va ramane pe teritoriul sau pana la comunicarea hotararii asupra cererii de preluare a executării. După traducerea cererii și a actelor-anexe executarii. La cerere se vor anexa documentele prevazute la art. 133 alin. (3) si art. 134 alin. (2) lit. a), b) si d). Dupa traducerea cererii si a actelor anexe, acestea se transmit Ministerului Justiției, la Ministerul Justitiei spre a fi comunicate autoritățiiautoritatii centrale din statul solicitat.

6. 28.06.2004 – 24.06.2006text inițial

   Soluții

   (1) În cazul în care procedura de soluționare a cererii de transferare continuă, toate documentele, inclusiv cele furnizate de statul de executare, sunt supuse mai întâi controlului de regularitate internațională la Ministerul Justiției. După observarea îndeplinirii condițiilor, ministerul transmite cererea și actele ajutătoare, însoțite de traduceri, procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel competentă. La dosar se vor atașa și înscrisurile depuse în legătură cu cererea de transferare de către oficiul consular străin competent, potrivit art. 135 alin. (2).

   (2) Procurorul general, primind cererea și actele prevăzute la alin. (1), procedează la luarea unei declarații condamnatului, pentru a se asigura că acesta și-a dat consimțământul la transferare, personal sau prin reprezentant, în condițiile prevăzute la art. 134 alin. (1). Declarația condamnatului se consemnează într-un proces-verbal, care se semnează de către procuror și persoana condamnată.

   (3) Procurorul general sesizează, în vederea soluționării cererii de transferare, curtea de apel în a cărei circumscripție se află locul de detenție ori, în cazul în care condamnatul nu a început executarea pedepsei, domiciliul acestuia.

   (4) Cererea se judecă în camera de consiliu, cu participarea procurorului, cu citarea persoanei condamnate, precum și, dacă este cazul, cu participarea unui interpret. Condamnatul poate fi asistat, la cerere, de un apărător ales ori, în lipsă, numit din oficiu. Judecarea cererii se face de urgență și cu precădere, iar hotărârea se motivează în cel mult 5 zile de la pronunțare.

   (5) Împotriva sentinței pot declara recurs, în termen de 5 zile de la pronunțare, procurorul general al curții de apel, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, precum și condamnatul. Dispozițiile alin. (4) se aplică în mod corespunzător.

   (6) Ministerul Justiției va informa, în cel mai scurt timp, autoritatea centrală a statului de executare, cu privire la soluția definitivă pronunțată de către instanțele române asupra cererii de transferare. Prevederile art. 138 alin. (4) teza a 2-a sunt aplicabile.

   (7) Dacă transferarea condamnatului a fost acceptată, Ministerul Justiției informează despre aceasta Ministerul Administrației și Internelor, care asigură predarea sub escortă.

   (8) În cazul unei persoane care, după ce a fost condamnată printr-o hotărâre penală definitivă pronunțată de o instanță română, evadează și se refugiază pe teritoriul statului al cărui resortisant este, statul român poate să adreseze acestui stat o cerere de preluare a executării condamnării. Cererea se formulează de către procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța de executare. Cererea poate include și solicitarea ca statul pe teritoriul căruia s-a refugiat condamnatul să ia măsura arestării acestuia sau orice altă măsură pentru a garanta că evadatul va rămâne pe teritoriul său până la comunicarea hotărârii asupra cererii de preluare a executării. După traducerea cererii și a actelor-anexe acestea se transmit Ministerului Justiției, spre a fi comunicate autorității centrale din statul solicitat.