Art. 146 Legea 302/2004 — Recunoașterea și punerea în executare a hotărârilor străine de confiscare

Istoricul articolului

Versiunile anterioare ale art. 146 și actele care l-au modificat, de la cea mai recentă.

1. 27.05.2019 – prezentrepublicare

   Transferarea, sub escortă, a persoanei condamnateRecunoașterea și punerea în executare a hotărârilor străine de confiscare

   (1) Transferarea din statul emitent în România a unei persoane condamnate are loc la data stabilită de comun acord de autoritățile competente române și cele ale statului emitent, în termen de cel mult 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii prevăzute la art. 154.Recunoașterea și punerea în executare a hotărârilor de confiscare emise de statele terțe au loc în condițiile tratatului aplicabil între România și statul străin emitent sau, în lipsa acestuia, în condițiile prevăzute de prezenta lege, precum și de Codul de procedură penală, dacă este îndeplinită condiția reciprocității.

   (2) În înțelesul alin. (1), prin hotărâre de confiscare se înțelege o pedeapsă sau o măsură definitivă dispusă de o autoritate judiciară competentă a statului emitent în legătură cu una sau mai multe infracțiuni, având ca rezultat deposedarea definitivă de bunul respectiv.

   (3) Recunoașterea și punerea în executare a hotărârilor prin care s-au dispus măsuri echivalente confiscării, care, potrivit legii române, nu constituie sancțiuni de drept penal, pot fi dispuse numai dacă:

   a) măsurile au ca rezultat deposedarea definitivă de bunurile respective;

   b) măsurile au fost dispuse de o autoritate judiciară competentă a statului emitent, în legătură cu una sau mai multe fapte penale; și

   (2) În cazul în care circumstanțe neprevăzute împiedică transferarea persoanei condamnate în termenul stabilit, autoritățilec) bunurile sunt produse sau instrumente în legătură cu acestea.

   (4) Competența recunoașterii și punerii în executare a hotărârilor prevăzute la alin. (1) se contactează reciproc fără întârziere și stabilesc o nouă dată. În acest caz, transferarea se efectuează în și (3) aparține tribunalului în a cărui circumscripție se află bunul respectiv. În cazul în care hotărârea privește:

   a) mai multe bunuri mobile aflate în circumscripția unor tribunale diferite, competența aparține Tribunalului București;

   b) mai multe bunuri mobile și un bun imobil, competența aparține tribunalului în a cărui circumscripție se află bunul imobil;

   c) mai multe bunuri imobile, aflate în circumscripția unor tribunale diferite, competența aparține tribunalului în circumscripția căruia se află bunul imobil având valoarea cea mai mare.

   (5) Instanța judecă în complet format dintr-un singur judecător, în camera de consiliu, cu citarea părților. Prezența procurorului este obligatorie. Instanța hotărăște prin sentință. Sentința poate fi atacată cu apel, în termen de 10 zile de la noua dată astfel stabilită.

   (3) Transferarea din România în statul de executare a persoanei condamnate, aflate în executarea pedepsei într-un penitenciar din România, are loc la data stabilită de comun acord de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului de executare, în termen de cel mult 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii date de autoritatea competentă a statului de executare. Dispozițiile alin. (2) pronunțare, de procuror sau de persoana interesată. Dosarul va fi înaintat instanței de apel în termen de 3 zile, iar apelul se judecă în termen de 10 zile.

   (6) Atunci când există o suspiciune rezonabilă cu privire la existența unui pericol concret de ascundere, distrugere, înstrăinare sau sustragere a bunurilor care fac obiectul confiscării, instanța poate aplica, din oficiu sau la cererea statului emitent ori a procurorului, măsura indisponibilizării, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile sau imobile în vederea confiscării. Instanța dispune prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără citarea părților. Prezența procurorului este obligatorie. Încheierea poate fi atacată odată cu sentința prevăzută la alin. (5).

   (7) Atunci când se solicită confiscarea unei sume de bani, instanța competentă schimbă cuantumul acesteia în unitatea monetară a statului român, aplicând paritatea de schimb în vigoare la data pronunțării sentinței.

   (8) Atunci când se solicită confiscarea unui bun determinat, recunoașterea hotărârii străine are loc numai dacă legea română reglementează pentru fapta săvârșită măsura confiscării, în afară de cazul în care prin tratatul aplicabil se prevede altfel sau atunci când legea română prevede pentru fapta săvârșită o sancțiune mai severă decât cea prevăzută de legea statului emitent.

   (9) Dispozițiile art. 307 alin. (2)-(4), art. 319, 326 și 327 se aplică în mod corespunzător.corespunzător, dacă nu contravin prezentei secțiuni. Dispozițiile art. 324 alin. (1)-(3) se aplică dacă nu se prevede altfel în tratatul dintre România și statul emitent sau, atunci când tratatul nu conține dispoziții în acest sens, dacă nu se convine altfel între autoritățile competente române și străine. Pentru România, autoritatea română competentă este Ministerul Justiției.

   (10) Hotărârile prevăzute la alin. (1) și (2) sunt puse în executare dacă au caracter executoriu și nu este incident unul din motivele prevăzute la art. 142 alin. (2) lit. a)-c), k) și art. 321 alin. (1) lit. b)-h) și alin. (4).

   (11) Hotărârea definitivă prevăzută la alin. (5) se comunică direcției de specialitate din cadrul Ministerului Justiției.

2. 26.12.2013 – 27.05.2019modificat prin Legea 300/2013

   Obligația de a furniza informațiiTransferarea, sub escortă, a persoanei condamnate

   (1) Orice persoană condamnată de către o instanță română, căreia i se pot aplica prevederile prezentei legi, căreia îi sunt aplicabile dispozițiile prezentului titlu, trebuie să fie informată în scris, prin grija Ministerului Justiției, despre conținutul exact al convenției internaționale incidente.Transferarea din statul emitent în România a unei persoane condamnate are loc la data stabilită de comun acord de autoritățile competente române și cele ale statului emitent, în termen de cel mult 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii prevăzute la art. 154.

   (2) În cazul în care condamnatul s-a adresat statului român, ca stat de condamnare, în vederea transferării sale, Ministerul Justiției va informa despre aceasta autoritatea centrală competentă a statului de executare, în cel mai scurt termen, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

   (3) Informațiile trebuie să cuprindă:

   a) numele, data și locul nașterii condamnatului;circumstanțe neprevăzute împiedică transferarea persoanei condamnate în termenul stabilit, autoritățile prevăzute la alin. (1) se contactează reciproc fără întârziere și stabilesc o nouă dată. În acest caz, transferarea se efectuează în termen de 10 zile de la noua dată astfel stabilită.

   b) dacă este cazul, adresa condamnatului(3) Transferarea din România în statul de executare;

   c) o expunere a faptelor care au atras condamnarea;

   d) natura, durata și data începerii executării pedepsei.

   (4) În cazul în care condamnatul s-a adresat statului de executare în vederea transferării sale, statul român va comunică acestui stat, la cerere, informațiile prevăzute la alin. (3).

   (5) Condamnatul trebuie să fie informat în scris despre orice demers întreprins de către oricare dintre cele două state în aplicarea prevederilor alin. (1)-(4), precum și despre orice hotărâre luată de unul dintre aceste state cu privire la cererea de transferare.executare a persoanei condamnate, aflate în executarea pedepsei într-un penitenciar din România, are loc la data stabilită de comun acord de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului de executare, în termen de cel mult 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii date de autoritatea competentă a statului de executare. Dispozițiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

3. 31.05.2011 – 26.12.2013republicare

   Conversiunea condamnarii

   (1) Daca felul pedepsei aplicate sau durata acesteia este incompatibila cu legislatia romana, statul roman poate, prin hotarare judecatoreasca, sa adapteze aceasta pedeapsa la aceea prevazuta de legea romana pentru faptele care au atras condamnarea. Aceasta pedeapsa trebuie sa corespunda, atat cat este posibil, in ceea ce priveste felul pedepsei aplicate prin hotararea statului de condamnare si, in nici un caz, nu poate sa agraveze situatia condamnatului.

   (2) In cazul schimbarii condamnarii se aplica procedura prevazuta de legislatia romana. In ceea ce priveste intinderea conversiunii pedepsei si a criteriilor aplicabile, instanta romana va trebui sa respecte urmatoarele conditii:Obligația de a furniza informații

   (1) Orice persoană condamnată de către o instanță română, căreia i se pot aplica prevederile prezentei legi, căreia îi sunt aplicabile dispozițiile prezentului titlu, trebuie să fie informată în scris, prin grija Ministerului Justiției, despre conținutul exact al convenției internaționale incidente.

   (2) În cazul în care condamnatul s-a adresat statului român, ca stat de condamnare, în vederea transferării sale, Ministerul Justiției va informa despre aceasta autoritatea centrală competentă a statului de executare, în cel mai scurt termen, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

   (3) Informațiile trebuie să cuprindă:

   a) va fi legata de constatarea faptelor in masura in care acestea figureaza, in mod explicit sau implicit, in hotararea pronuntata in statul de condamnare;numele, data și locul nașterii condamnatului;

   b) dacă este cazul, adresa condamnatului în statul de executare;

   b) nu va putea schimba o pedeapsa privativa de libertate printr-o pedeapsa pecuniara;c) o expunere a faptelor care au atras condamnarea;

   c) va deduce integral din pedeapsa perioada de privatiune de libertate deja executata de condamnat;

   d) nu va agrava situatia penala a condamnatului, nici nu va fi tinuta de limita inferioara a pedepsei eventual prevazute de legislatia statului de condamnare pentru infractiunea sau infractiunile savarsite.

   (3) Cand procedura de schimbare a condamnarii are loc dupa transferarea persoanei condamnate, statul roman va mentine acea persoana in detentie sau va lua alte masuri in scopul de a asigura prezenta ei pe teritoriul statului roman pana la finalizarea acestei proceduri.d) natura, durata și data începerii executării pedepsei.

   (4) În cazul în care condamnatul s-a adresat statului de executare în vederea transferării sale, statul român va comunică acestui stat, la cerere, informațiile prevăzute la alin. (3).

   (5) Condamnatul trebuie să fie informat în scris despre orice demers întreprins de către oricare dintre cele două state în aplicarea prevederilor alin. (1)-(4), precum și despre orice hotărâre luată de unul dintre aceste state cu privire la cererea de transferare.

4. 13.11.2008 – 31.05.2011formă consolidată

   Conversiunea condamnarii

   (1) DacăDaca felul pedepsei aplicate sau durata acesteia este incompatibila cu legislatia română, statul român poate, prin hotărâre judecătorească,romana, statul roman poate, prin hotarare judecatoreasca, sa adapteze aceasta pedeapsa la aceea prevăzută de legea românăprevazuta de legea romana pentru faptele care au atras condamnarea. Aceasta pedeapsa trebuie să corespunda, atâtsa corespunda, atat cat este posibil, înin ceea ce priveste felul pedepsei aplicate prin hotărâreahotararea statului de condamnare și, însi, in nici un caz, nu poate să agraveze situațiasa agraveze situatia condamnatului.

   (2) ÎnIn cazul schimbarii condamnarii se aplică procedura prevăzută de legislatia română. Înaplica procedura prevazuta de legislatia romana. In ceea ce priveste intinderea conversiunii pedepsei șisi a criteriilor aplicabile, instanța română va trebui să respecte urmatoarele condiții:instanta romana va trebui sa respecte urmatoarele conditii:

   a) va fi legata de constatarea faptelor în măsura în care acestea figurează, înin masura in care acestea figureaza, in mod explicit sau implicit, în hotărârea pronunțată înin hotararea pronuntata in statul de condamnare;

   b) nu va putea schimba o pedeapsăpedeapsa privativa de libertate printr-o pedeapsăpedeapsa pecuniara;

   c) va deduce integral din pedeapsa perioada de privatiune de libertate deja executata de condamnat;

   d) nu va agrava situațiasituatia penala a condamnatului, nici nu va fi ținutatinuta de limita inferioara a pedepsei eventual prevăzuteprevazute de legislatia statului de condamnare pentru infractiunea sau infractiunile savarsite.

   (3) CândCand procedura de schimbare a condamnarii are loc dupădupa transferarea persoanei condamnate, statul român va menține acea persoana înroman va mentine acea persoana in detentie sau va lua alte măsuri înmasuri in scopul de a asigura prezenta ei pe teritoriul statului român pânăroman pana la finalizarea acestei proceduri.

5. 28.06.2004 – 13.11.2008text inițial

   Conversiunea condamnarii

   (1) Dacă felul pedepsei aplicate sau durata acesteia este incompatibila cu legislatia română, statul român poate, prin hotărâre judecătorească, sa adapteze aceasta pedeapsa la aceea prevăzută de legea română pentru faptele care au atras condamnarea. Aceasta pedeapsa trebuie să corespunda, atât cat este posibil, în ceea ce priveste felul pedepsei aplicate prin hotărârea statului de condamnare și, în nici un caz, nu poate să agraveze situația condamnatului.

   (2) În cazul schimbarii condamnarii se aplică procedura prevăzută de legislatia română. În ceea ce priveste intinderea conversiunii pedepsei și a criteriilor aplicabile, instanța română va trebui să respecte urmatoarele condiții:

   a) va fi legata de constatarea faptelor în măsura în care acestea figurează, în mod explicit sau implicit, în hotărârea pronunțată în statul de condamnare;

   b) nu va putea schimba o pedeapsă privativa de libertate printr-o pedeapsă pecuniara;

   c) va deduce integral din pedeapsa perioada de privatiune de libertate deja executata de condamnat;

   d) nu va agrava situația penala a condamnatului, nici nu va fi ținuta de limita inferioara a pedepsei eventual prevăzute de legislatia statului de condamnare pentru infractiunea sau infractiunile savarsite.

   (3) Când procedura de schimbare a condamnarii are loc după transferarea persoanei condamnate, statul român va menține acea persoana în detentie sau va lua alte măsuri în scopul de a asigura prezenta ei pe teritoriul statului român până la finalizarea acestei proceduri.