Art. 147 Legea 302/2004

Istoricul articolului

Versiunile anterioare ale art. 147 și actele care l-au modificat, de la cea mai recentă.

1. 27.05.2019 – prezentrepublicare

   Consecințele transferării persoanei condamnate

   Atunci când România este stat emitent, punerea în executare, după caz, a pedepsei sau măsurii privative de libertate sau a restului rămas neexecutat este de competența instanței române, ori de câte ori:

   a) certificatul și hotărârea sunt retrase mai înainte ca statul de executare să pună în executare pedeapsa sau măsura privativă de libertate;

   b) statul de executare refuză să recunoască și să pună în executare pedeapsa sau măsura privativă de libertate aplicată de instanța română;Recunoașterea hotărârilor judecătorești străine, în vederea producerii de alte efecte decât cel al executării în regim de detenție a pedepsei, precum și a altor acte judiciare emise de autoritățile străine

   (1) Recunoașterea, pe cale principală, a hotărârilor judecătorești străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenție a pedepsei, se face la sesizarea persoanei interesate sau a procurorului, în condițiile tratatului aplicabil între România și statul emitent, de către judecătoria în a cărei circumscripție aceasta domiciliază.

   (2) Recunoașterea hotărârilor judecătorești străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenție a pedepsei, se face și pe cale incidentală, în cadrul unui proces penal în curs, de către procuror, în faza de urmărire penală, sau de către instanța de judecată pe rolul căreia se află cauza spre soluționare.

   c) statul de executare renunță în mod expres la dreptul său de executare;

   d) statul de executare arată că nu mai poate executa pedeapsa sau măsura privativă de libertate, întrucât persoana condamnată a evadat și nu a fost găsită pe teritoriul său;(3) Recunoașterea hotărârilor judecătorești străine, în vederea deducerii perioadei executate în detenție pe teritoriul altui stat, se face dacă pedeapsa a fost executată în întregime sau a fost considerată ca fiind executată în statul străin, iar aceste aspecte au fost confirmate de statul străin, urmând a fi dedusă perioada executată efectiv.

   (4) În situațiile prevăzute la alin. (1) și (2), lipsa unui tratat nu împiedică recunoașterea hotărârii judecătorești străine, dacă aceasta se dovedește necesară soluționării unei cauze penale sau poate contribui la îmbunătățirea situației inculpatului sau a persoanei condamnate ori la reintegrarea sa. Dispozițiile art. 137 alin. (1), art. 138, 141 și ale art. 142 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

   e) statul de executare arată că nu poate pune în executare pedeapsa sau măsura privativă, întrucât persoana condamnată nu a fost găsită pe teritoriul său.(5) Actele judiciare care emană de la o autoritate judiciară străină competentă pot fi recunoscute de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanța de judecată, dacă aceasta se dovedește necesară soluționării unei cauze penale sau poate contribui la îmbunătățirea situației persoanei cercetate ori a persoanei condamnate sau la reintegrarea sa. Actului judiciar străin nu i se poate conferi, ca efect al recunoașterii, o forță probantă mai mare decât cea pe care o are în statul emitent.

2. 26.12.2013 – 27.05.2019modificat prin Legea 300/2013

   Înscrisuri ajutătoare

   (1) În scopul soluționării cererii de transferare, statul român solicită statului de executare transmiterea următoarelor acte:Consecințele transferării persoanei condamnate

   a) un document sau o declarație care să ateste că persoana condamnată este resortisant al statului de executare;

   b) o copie de pe dispozițiile legale ale statului de executare, din care să rezulte că faptele care au determinat pronunțarea hotărârii în statul de condamnare constituie infracțiuni, potrivit legii statului de executare;

   c) o declarație conținând informațiile privitoare la procedura pentru care se va opta, în vederea punerii în executare a condamnării. Dispozițiile art. 158 și 159 se aplică în mod corespunzător.Atunci când România este stat emitent, punerea în executare, după caz, a pedepsei sau măsurii privative de libertate sau a restului rămas neexecutat este de competența instanței române, ori de câte ori:

   a) certificatul și hotărârea sunt retrase mai înainte ca statul de executare să pună în executare pedeapsa sau măsura privativă de libertate;

   (2) Cu excepția cazului în care unul dintre cele două state nu își dă acordul la transferare, statul român comunică statului de executare următoarele:

   a) copia autentică a hotărârii de condamnare definitive, precum și o copie a dispozițiilor legale aplicabile;

   b) un document menționând durata condamnării deja executate, inclusiv informații asupra oricărei detenții provizorii, asupra reducerii pedepsei, sau un alt act privind stadiul executării condamnării;

   c) declarația privind consimțământul la transferare, prevăzut la art. 143 lit. d);

   d) dacă este cazul, orice raport sau constatare medico-legală ori alte acte medicale care atestă starea fizică și mintală a condamnatului, tratamentul urmat de acesta pe teritoriul statului român și eventualele recomandări pentru continuarea tratamentului în statul de executare, precum și, în cazul condamnatului minor, copia referatului de anchetă socială efectuată în cauză.b) statul de executare refuză să recunoască și să pună în executare pedeapsa sau măsura privativă de libertate aplicată de instanța română;

   c) statul de executare renunță în mod expres la dreptul său de executare;

   (3) Statul român poate solicita statului de executare transmiterea oricăruia dintre documentele prevăzute la alin. (1) înainte de a formula cererea de transferare sau de pronunțare a hotărârii de acceptare ori de refuzare a transferării.d) statul de executare arată că nu mai poate executa pedeapsa sau măsura privativă de libertate, întrucât persoana condamnată a evadat și nu a fost găsită pe teritoriul său;

   (4) Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător în cazul în care statul de executare solicită statului român transmiterea documentelor prevăzute la alin. (2).e) statul de executare arată că nu poate pune în executare pedeapsa sau măsura privativă, întrucât persoana condamnată nu a fost găsită pe teritoriul său.

3. 31.05.2011 – 26.12.2013republicare

   Incetarea executariiÎnscrisuri ajutătoare

   Executarea pedepsei inceteaza de indata ce statul roman a fost informat de catre statul de condamnare despre orice hotarare sau masura care atrage imposibilitatea continuarii executarii.(1) În scopul soluționării cererii de transferare, statul român solicită statului de executare transmiterea următoarelor acte:

   a) un document sau o declarație care să ateste că persoana condamnată este resortisant al statului de executare;

   b) o copie de pe dispozițiile legale ale statului de executare, din care să rezulte că faptele care au determinat pronunțarea hotărârii în statul de condamnare constituie infracțiuni, potrivit legii statului de executare;

   c) o declarație conținând informațiile privitoare la procedura pentru care se va opta, în vederea punerii în executare a condamnării. Dispozițiile art. 158 și 159 se aplică în mod corespunzător.

   (2) Cu excepția cazului în care unul dintre cele două state nu își dă acordul la transferare, statul român comunică statului de executare următoarele:

   a) copia autentică a hotărârii de condamnare definitive, precum și o copie a dispozițiilor legale aplicabile;

   b) un document menționând durata condamnării deja executate, inclusiv informații asupra oricărei detenții provizorii, asupra reducerii pedepsei, sau un alt act privind stadiul executării condamnării;

   c) declarația privind consimțământul la transferare, prevăzut la art. 143 lit. d);

   d) dacă este cazul, orice raport sau constatare medico-legală ori alte acte medicale care atestă starea fizică și mintală a condamnatului, tratamentul urmat de acesta pe teritoriul statului român și eventualele recomandări pentru continuarea tratamentului în statul de executare, precum și, în cazul condamnatului minor, copia referatului de anchetă socială efectuată în cauză.

   (3) Statul român poate solicita statului de executare transmiterea oricăruia dintre documentele prevăzute la alin. (1) înainte de a formula cererea de transferare sau de pronunțare a hotărârii de acceptare ori de refuzare a transferării.

   (4) Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător în cazul în care statul de executare solicită statului român transmiterea documentelor prevăzute la alin. (2).

4. 13.11.2008 – 31.05.2011formă consolidată

   ÎncetareaIncetarea executarii

   Executarea pedepsei inceteaza de îndată ce statul românindata ce statul roman a fost informat de cătrecatre statul de condamnare despre orice hotărâre sau măsurahotarare sau masura care atrage imposibilitatea continuarii executarii.

5. 28.06.2004 – 13.11.2008text inițial

   Încetarea executarii

   Executarea pedepsei inceteaza de îndată ce statul român a fost informat de către statul de condamnare despre orice hotărâre sau măsura care atrage imposibilitatea continuarii executarii.