Art. 155 Legea 302/2004 — Competența autorităților administrative române

Istoricul articolului

Versiunile anterioare ale art. 155 și actele care l-au modificat, de la cea mai recentă.

1. 27.05.2019 – prezentrepublicare

   Condiții speciale de recunoaștere și executare a hotărârii judecătorești străine

   (1) Instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:Competența autorităților administrative române

   (1) Ministerul Justiției, prin direcția de specialitate, îndeplinește, după caz, atribuțiile prevăzute la art. 164 și 176, precum și orice alte atribuții prevăzute în prezentul titlu.

   (2) Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române:

   a) hotărârea este definitivă și executorie;

   b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte;

   c) persoana condamnată are cetățenie română;

   d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală asigură transferarea, sub escortă, din România în statul de executare, a persoanei condamnate, potrivit art. 158 alin. (3);

   b) informează direcția de specialitate din cadrul Ministerului Justiției, curtea de apel competentă și instanța de executare cu privire la transferarea persoanei condamnate din România în statul de executare;

   c) la solicitarea instanței de judecată învestite cu soluționarea căii extraordinare de atac asigură aducerea, sub escortă, din statul de executare în România a persoanei transferate, în afară de cazul în care sarcina aducerii în țară revine statului de executare.

   (3) Administrația Națională a Penitenciarelor:

   a) informează persoanele condamnate aflate în penitenciarele din România, cărora li se pot aplica prevederile prezentului titlu, cu privire la dreptul acestora de a solicita executarea pedepsei în statul de executare;

   b) asigură preluarea, la data aducerii în țară a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;transferate potrivit art. 158 alin. (1);

   e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 151.c) după primirea în penitenciar a persoanei condamnate transferate potrivit art. 158 alin. (1), informează curtea de apel competentă și direcția de specialitate din cadrul Ministerului Justiției:

   (2) Hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent poate fi recunoscută și pusă în executare și (i) cu privire la locul de deținere, regimul de executare stabilit și măsurile luate, dacă este cazul;

   (ii) atunci când persoana condamnată nu are cetățenie română, dar trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și nu va pierde dreptul de ședere permanentă în România. Consimțământul persoanei condamnate este obligatoriu.a evadat și nu a fost posibilă prinderea sa;

   d) la expirarea duratei pedepsei închisorii, la termenul hotărât de instanța de judecată în cazul liberării condiționate, precum și la orice altă dată hotărâtă de organele judiciare competente în situațiile anume prevăzute de lege, comunică de îndată Ministerului Justiției și Inspectoratului General al Poliției de Frontieră punerea în libertate a persoanelor condamnate, transferate potrivit art. 158 alin. (1). Inspectoratul General al Poliției de Frontieră informează direcția de specialitate din Ministerul Justiției, dacă în termenul prevăzut la art. 169 lit. c) persoana eliberată a părăsit teritoriul României;

   e) în cazul liberării condiționate ori grațierii restului rămas neexecutat din pedeapsă, comunică direcției de specialitate din cadrul Ministerului Justiției numărul de zile rămase de executat.

2. 26.12.2013 – 27.05.2019modificat prin Legea 300/2013

   Consimțământul condamnatului

   Statul român va solicita oficiului consular român competent, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, să obțină de la condamnat sau de la reprezentantul acestuia o declarație în care să se consemneze consimțământul la transfer, exprimat în mod liber și în deplină cunoștință de cauză asupra consecințelor juridice care decurg din transferarea condamnatului în România.Condiții speciale de recunoaștere și executare a hotărârii judecătorești străine

   (1) Instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

   a) hotărârea este definitivă și executorie;

   b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte;

   c) persoana condamnată are cetățenie română;

   d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;

   e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 151.

   (2) Hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent poate fi recunoscută și pusă în executare și atunci când persoana condamnată nu are cetățenie română, dar trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și nu va pierde dreptul de ședere permanentă în România. Consimțământul persoanei condamnate este obligatoriu.

3. 31.05.2011 – 26.12.2013republicare

   SupralegalizareaConsimțământul condamnatului

   Cu exceptia inscrisurilor la care se refera art. 134 alin. (2) lit. a), documentele transmise in aplicarea prezentei legi nu necesita supralegalizare.Statul român va solicita oficiului consular român competent, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, să obțină de la condamnat sau de la reprezentantul acestuia o declarație în care să se consemneze consimțământul la transfer, exprimat în mod liber și în deplină cunoștință de cauză asupra consecințelor juridice care decurg din transferarea condamnatului în România.

4. 28.06.2004 – 31.05.2011text inițial

   Supralegalizarea

   Cu exceptia inscrisurilor la care se refera art. 134 alin. (2) lit. a), documentele transmise in aplicarea prezentei legi nu necesita supralegalizare.