Art. 168 Legea 302/2004 — Executarea hotărârii judecătorești străine ca efect al unui mandat european de arestare

Istoricul articolului

Versiunile anterioare ale art. 168 și actele care l-au modificat, de la cea mai recentă.

1. 27.05.2019 – prezentrepublicare

   Transferarea, sub escortă, a persoanei condamnate din România în statul de executareExecutarea hotărârii judecătorești străine ca efect al unui mandat european de arestare

   (1) Ministerul Justiției comunică decizia statului de executare sau, după caz, încheierea prevăzută la art. 167^1 alin. (2) sau hotărârea definitivă prevăzută la art. 167^1 alin. (3) Centrului de Cooperare Polițienească din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, Administrației Naționale a Penitenciarelor și persoanei condamnate.

   (2) Persoana condamnată este transferată din România în statul de executare, în termen de cel mult 30 de zile de la data la care decizia definitivă a statului de executare a fost comunicată Ministerului Justiției.Atunci când, potrivit art. 98 alin. (2), predarea unui cetățean român din România, în baza unui mandat european de arestare, s-a efectuat sub condiția transferării acestuia, în caz de condamnare în vederea executării pedepsei, într-un penitenciar sau unitate medicală din România, consimțământul prevăzut la art. 167 alin. (1) lit. d) nu mai este necesar.

   (3) Dacă, din motive independente de voința unuia dintre state, transferarea nu se poate efectua în termenul prevăzut la alin. (2), Centrul de Cooperare Polițienească din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române stabilește cu autoritatea competentă a statului de executare o nouă dată pentru transferarea persoanei condamnate. În acest caz, transferarea va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

   (4) Dacă, ulterior transferării, statul de executare dorește ca persoana transferată să fie urmărită penal, condamnată sau sancționată cu o altă pedeapsă privativă de libertate, pentru o infracțiune săvârșită anterior transferării sale, alta decât cea pentru care este transferată, competența soluționării cererii acesteia aparține Curții de Apel București.

   (5) În situația prevăzută la alin. (4), președintele instanței sau judecătorul delegat de acesta fixează termenul de judecată, care nu poate fi mare de 5 (2) Transferarea în România, în vederea executării pedepsei, se face în baza certificatului prevăzut în anexa nr. 5 și a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent.

   (3) Preluarea sub escortă a persoanei condamnate, primirea și ținerea în penitenciar a acesteia se fac în baza sentinței prin care s-a dispus anterior predarea persoanei condamnate și, dacă este cazul, a sentinței prin care s-a acordat consimțământul cercetării acesteia și pentru alte infracțiuni decât cele care au făcut obiectul primei sentințe. Ținerea în penitenciar în baza acestei sentințe se face pe o durată ce nu poate depăși 90 de zile de la data înregistrării cauzei la instanță. Instanța judecă în complet format dintr-un singur judecător, în camera de consiliu, fără citarea persoanei condamnate, cu participarea procurorului. Obiectul procedurii îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 166 și dacă este incident vreunul dintre motivele prevăzute la art. 151. Instanța hotărăște prin sentință. Sentința nu este supusă niciunei căi de atac. După pronunțare, o copie a minutei hotărârii se comunică direcției de specialitate din cadrul Ministerul Justiției, în vederea remiterii statului emitent și persoanei condamnate. După redactarea hotărârii, acesteia i se comunică hotărârea în întregul său. Hotărârea se redactează în termen de 30 de zile lucrătoare de la data pronunțării.preluării persoanei condamnate. Termenul de 90 de zile se deduce din pedeapsa aplicată persoanei condamnate.

   (4) După transferarea în România a persoanei condamnate, punerea în executare a hotărârii pronunțate de instanța statului emitent se va efectua de către instanța română competentă, potrivit art. 172.

   (5) Dispozițiile prezentului articol se aplică numai dacă certificatul și hotărârea judecătorească sunt transmise de statul emitent în termen de cel mult 3 luni de la data la care hotărârea judecătorească poate fi pusă în executare. În cazul în care certificatul și hotărârea judecătorească sunt transmise după expirarea acestui termen, sunt aplicabile dispozițiile art. 166.

2. 17.12.2017 – 27.05.2019modificat prin Legea 236/2017

   Transferarea, sub escortă, a persoanei condamnate din România în statul de executare

   (1) Ministerul Justiției comunică decizia definitivă a statului de executare Centrului de Cooperare Polițienească din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, Administrației Naționale a Penitenciarelor, persoanei condamnate și judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată.sau, după caz, încheierea prevăzută la art. 167^1 alin. (2) sau hotărârea definitivă prevăzută la art. 167^1 alin. (3) Centrului de Cooperare Polițienească din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, Administrației Naționale a Penitenciarelor și persoanei condamnate.

   (2) Persoana condamnată este transferată din România în statul de executare, în termen de cel mult 30 de zile de la data la care decizia definitivă a statului de executare a fost comunicată Ministerului Justiției.

   (3) Dacă, din motive independente de voința unuia dintre state, transferarea nu se poate efectua în termenul prevăzut la alin. (2), Centrul de Cooperare Polițienească din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române stabilește cu autoritatea competentă a statului de executare o nouă dată pentru transferarea persoanei condamnate. În acest caz, transferarea va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

   (4) Dacă, ulterior transferării, statul de executare dorește ca persoana transferată să fie urmărită penal, condamnată sau sancționată cu o altă pedeapsă privativă de libertate, pentru o infracțiune săvârșită anterior transferării sale, alta decât cea pentru care este transferată, competența soluționării cererii acesteia aparține Curții de Apel București.

   (5) În situația prevăzută la alin. (4), președintele instanței sau judecătorul delegat de acesta fixează termenul de judecată, care nu poate fi mare de 5 zile de la data înregistrării cauzei la instanță. Instanța judecă în complet format dintr-un singur judecător, în camera de consiliu, fără citarea persoanei condamnate, cu participarea procurorului. Obiectul procedurii îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 166 și dacă este incident vreunul dintre motivele prevăzute la art. 151. Instanța hotărăște prin sentință. Sentința nu este supusă niciunei căi de atac. După pronunțare, o copie a minutei hotărârii se comunică direcției de specialitate din cadrul Ministerul Justiției, în vederea remiterii statului emitent și persoanei condamnate. După redactarea hotărârii, acesteia i se comunică hotărârea în întregul său. Hotărârea se redactează în termen de 30 de zile lucrătoare de la data pronunțării.

3. 26.12.2013 – 17.12.2017modificat prin Legea 300/2013

   SupralegalizareaTransferarea, sub escortă, a persoanei condamnate din România în statul de executare

   Cu excepția înscrisurilor la care se referă art. 147 alin. (2) lit. a), documentele transmise în aplicarea prezentei legi nu necesită supralegalizare.(1) Ministerul Justiției comunică decizia definitivă a statului de executare Centrului de Cooperare Polițienească din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, Administrației Naționale a Penitenciarelor, persoanei condamnate și judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată.

   (2) Persoana condamnată este transferată din România în statul de executare, în termen de cel mult 30 de zile de la data la care decizia definitivă a statului de executare a fost comunicată Ministerului Justiției.

   (3) Dacă, din motive independente de voința unuia dintre state, transferarea nu se poate efectua în termenul prevăzut la alin. (2), Centrul de Cooperare Polițienească din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române stabilește cu autoritatea competentă a statului de executare o nouă dată pentru transferarea persoanei condamnate. În acest caz, transferarea va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

   (4) Dacă, ulterior transferării, statul de executare dorește ca persoana transferată să fie urmărită penal, condamnată sau sancționată cu o altă pedeapsă privativă de libertate, pentru o infracțiune săvârșită anterior transferării sale, alta decât cea pentru care este transferată, competența soluționării cererii acesteia aparține Curții de Apel București.

   (5) În situația prevăzută la alin. (4), președintele instanței sau judecătorul delegat de acesta fixează termenul de judecată, care nu poate fi mare de 5 zile de la data înregistrării cauzei la instanță. Instanța judecă în complet format dintr-un singur judecător, în camera de consiliu, fără citarea persoanei condamnate, cu participarea procurorului. Obiectul procedurii îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 166 și dacă este incident vreunul dintre motivele prevăzute la art. 151. Instanța hotărăște prin sentință. Sentința nu este supusă niciunei căi de atac. După pronunțare, o copie a minutei hotărârii se comunică direcției de specialitate din cadrul Ministerul Justiției, în vederea remiterii statului emitent și persoanei condamnate. După redactarea hotărârii, acesteia i se comunică hotărârea în întregul său. Hotărârea se redactează în termen de 30 de zile lucrătoare de la data pronunțării.

4. 31.05.2011 – 26.12.2013republicare

   Anchete sub acoperire

   (1) Statul roman poate conveni cu un stat strain sa isi acorde asistenta reciproca pentru desfasurarea unor anchete de catre agenti sub acoperire.Supralegalizarea

   (2) Autoritatile romane competente vor decide, de la caz la caz, potrivit legii romane.

   (3) In conditiile prevazute de legea romana, autoritatile judiciare romane si cele straine vor stabili modalitatile concrete de desfasurare a anchetei si statutul juridic al agentilor.Cu excepția înscrisurilor la care se referă art. 147 alin. (2) lit. a), documentele transmise în aplicarea prezentei legi nu necesită supralegalizare.

5. 13.11.2008 – 31.05.2011formă consolidată

   Anchete sub acoperire

   (1) Statul românroman poate conveni cu un stat strain să își acorde asistența reciproca pentru desfășurareasa isi acorde asistenta reciproca pentru desfasurarea unor anchete de cătrecatre agenti sub acoperire.

   (2) Autoritățile româneAutoritatile romane competente vor decide, de la caz la caz, potrivit legii române.romane.

   (3) În condițiile prevăzute de legea română, autoritățile judiciare române șiIn conditiile prevazute de legea romana, autoritatile judiciare romane si cele straine vor stabili modalitatile concrete de desfășurare a anchetei șidesfasurare a anchetei si statutul juridic al agentilor.

6. 24.06.2006 – 13.11.2008modificat prin Legea 224/2006

   Echipele mixte de anchetăAnchete sub acoperire

   (1) În vederea facilitării soluționării unei cereri de comisie rogatorie, se pot constitui echipe comune de anchetă, cu un obiectiv precis și cu o durată limitată care poate fi prelungită prin acordul statelor implicate. Componența echipei este decisă de comun acord.

   (2) O echipă comună de anchetă poate fi creată în special când:

   a) în cadrul unei proceduri în curs în statul solicitant se impune efectuarea unor anchete dificile și care implică importante mijloace umane și de altă natură, care privesc ambele state;

   b) mai multe state efectuează anchete care necesită o acțiune coordonată și concertată în statele în cauză.

   (3) Cererea de formare a unei echipe comune de anchetă poate fi formulată de orice stat implicat. Echipa este formată în unul dintre statele în care ancheta trebuie efectuată.

   (4) Cererea de formare a unei echipe comune de anchetă cuprinde propuneri referitoare la componența echipei.Statul român poate conveni cu un stat strain să își acorde asistența reciproca pentru desfășurarea unor anchete de către agenti sub acoperire.

   (5) Componenții echipei comune desemnați de autoritățile române au calitatea de "membri", în timp ce cei desemnați de un stat străin au calitatea de "membri detașați".

   (6) Activitatea echipei comune de anchetă pe teritoriul statului român se desfășoară potrivit următoarelor reguli generale:

   a) conducătorul echipei este un reprezentant al autorității judiciare române competente;

   b) acțiunile echipei se desfășoară conform legii române. Membrii echipei și membrii detașați ai echipei își execută sarcinile sub responsabilitatea persoanei prevăzute la lit. a).(2) Autoritățile române competente vor decide, de la caz la caz, potrivit legii române.

   (7) Membrii detașați pe lângă echipa comună de anchetă sunt abilitați să fie prezenți la efectuarea oricăror acte procedurale, cu excepția cazului când conducătorul echipei decide contrariul.

   (8) Atunci când echipa comună de anchetă urmează să efectueze acte de procedură pe teritoriul statului solicitant, membrii detașați pot cere autorităților lor competente să efectueze actele respective.

   (9) Un membru detașat pe lângă echipa comună de anchetă poate, conform dreptului său național și în limitele competențelor sale, să furnizeze echipei informațiile care sunt la dispoziția statului care l-a detașat în scopul derulării anchetelor penale efectuate de echipă.

   (10) Informațiile obținute în mod obișnuit de un membru sau un membru detașat în cadrul participării la o echipă comună de anchetă și care nu pot fi obținute în alt mod de către autoritățile competente ale statelor implicate pot fi utilizate în scopurile următoare:

   a) în scopul pentru care a fost creată echipa;

   b) pentru a descoperi, a cerceta sau a urmări alte infracțiuni, cu consimțământul statului pe teritoriul căruia au fost obținute informațiile;

   c) pentru a preveni un pericol iminent și serios pentru securitatea publică și cu respectarea dispozițiilor prevăzute la lit. b);

   d) în alte scopuri, cu condiția ca acest lucru să fie convenit de către statele care au format echipa.(3) În condițiile prevăzute de legea română, autoritățile judiciare române și cele straine vor stabili modalitatile concrete de desfășurare a anchetei și statutul juridic al agentilor.

7. 28.06.2004 – 24.06.2006text inițial

   Echipele mixte de anchetă

   (1) În vederea facilitării soluționării unei cereri de comisie rogatorie, se pot constitui echipe comune de anchetă, cu un obiectiv precis și cu o durată limitată care poate fi prelungită prin acordul statelor implicate. Componența echipei este decisă de comun acord.

   (2) O echipă comună de anchetă poate fi creată în special când:

   a) în cadrul unei proceduri în curs în statul solicitant se impune efectuarea unor anchete dificile și care implică importante mijloace umane și de altă natură, care privesc ambele state;

   b) mai multe state efectuează anchete care necesită o acțiune coordonată și concertată în statele în cauză.

   (3) Cererea de formare a unei echipe comune de anchetă poate fi formulată de orice stat implicat. Echipa este formată în unul dintre statele în care ancheta trebuie efectuată.

   (4) Cererea de formare a unei echipe comune de anchetă cuprinde propuneri referitoare la componența echipei.

   (5) Componenții echipei comune desemnați de autoritățile române au calitatea de "membri", în timp ce cei desemnați de un stat străin au calitatea de "membri detașați".

   (6) Activitatea echipei comune de anchetă pe teritoriul statului român se desfășoară potrivit următoarelor reguli generale:

   a) conducătorul echipei este un reprezentant al autorității judiciare române competente;

   b) acțiunile echipei se desfășoară conform legii române. Membrii echipei și membrii detașați ai echipei își execută sarcinile sub responsabilitatea persoanei prevăzute la lit. a).

   (7) Membrii detașați pe lângă echipa comună de anchetă sunt abilitați să fie prezenți la efectuarea oricăror acte procedurale, cu excepția cazului când conducătorul echipei decide contrariul.

   (8) Atunci când echipa comună de anchetă urmează să efectueze acte de procedură pe teritoriul statului solicitant, membrii detașați pot cere autorităților lor competente să efectueze actele respective.

   (9) Un membru detașat pe lângă echipa comună de anchetă poate, conform dreptului său național și în limitele competențelor sale, să furnizeze echipei informațiile care sunt la dispoziția statului care l-a detașat în scopul derulării anchetelor penale efectuate de echipă.

   (10) Informațiile obținute în mod obișnuit de un membru sau un membru detașat în cadrul participării la o echipă comună de anchetă și care nu pot fi obținute în alt mod de către autoritățile competente ale statelor implicate pot fi utilizate în scopurile următoare:

   a) în scopul pentru care a fost creată echipa;

   b) pentru a descoperi, a cerceta sau a urmări alte infracțiuni, cu consimțământul statului pe teritoriul căruia au fost obținute informațiile;

   c) pentru a preveni un pericol iminent și serios pentru securitatea publică și cu respectarea dispozițiilor prevăzute la lit. b);

   d) în alte scopuri, cu condiția ca acest lucru să fie convenit de către statele care au format echipa.