Titlul VI Dispoziții privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană · Capitolul II Punerea în executare pe teritoriul României a pedepselor sau măsurilor privative de libertate aplicate de instanțele altor state membre ale Uniunii Europene · Secțiunea a 2-a Transferarea persoanelor condamnate, deținute în alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România

Art. 169 Legea 302/2004 — Regula specialității

Legea nr. 302 din 28 iunie 2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală · Drept Penal

În vigoare din 27.05.2019Formă consolidată la 19.12.2025 6 versiuni

Persoana transferată în România dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene nu poate fi cercetată penal sau sancționată cu o altă pedeapsă privativă de libertate, pentru o infracțiune săvârșită anterior transferării sale, alta decât cea pentru care este transferată, în afară de cazul în care:

a) persoana condamnată a fost de acord să fie transferată în România; sau

b) persoana condamnată a renunțat în mod expres la dreptul de a i se aplica regula specialității în privința infracțiunilor săvârșite anterior transferării în România. În cazul persoanei condamnate transferate în România, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanța de judecată procedează la ascultarea persoanei condamnate, în prezența avocatului ales sau numit din oficiu. Declarația se consemnează în scris și se semnează de persoana condamnată, de avocat, de organul de urmărire penală ori de președintele completului de judecată și grefier, precum și de un interpret, când declarația a fost luată printr-un interpret. Declarația de renunțare la regula specialității este irevocabilă; sau

c) persoana condamnată nu a părăsit teritoriul României în termen de 45 de zile de la punerea sa definitivă în libertate, cu toate că putea și avea permisiunea de a părăsi teritoriul României sau, deși a ieșit din România în acest interval de timp, a revenit ulterior, de bunăvoie, sau a fost adusă înapoi, în mod legal, dintr-un stat terț; sau

d) fapta nu este sancționată de legea română cu o pedeapsă sau măsură privativă de libertate sau cercetările penale nu au ca urmare aplicarea unei măsuri care limitează libertatea personală; sau

e) persoana condamnată ar putea fi pasibilă de o pedeapsă sau o măsură care nu implică privarea de libertate, în special o sancțiune pecuniară sau o măsură echivalentă, chiar și în cazul în care sancțiunea sau măsura poate duce la o restrângere a libertății personale; sau

f) în orice alte situații decât cele prevăzute la lit. a)-e), atunci când statul emitent este de acord ca persoana să fie cercetată penal sau sancționată pentru o infracțiune săvârșită anterior transferării sale.

Istoricul articolului

Versiunile anterioare ale art. 169 și actele care l-au modificat, de la cea mai recentă.

  1. 27.05.2019 – prezentrepublicare

    Condiții pentru transmiterea hotărârii judecătorești române

    (1) Recunoașterea și executarea unei hotărâri judecătorești dată de o instanță română poate fi solicitată altui stat membru al Uniunii Europene:

    a) fără consimțământul persoanei condamnate și indiferent de opinia statului de executare, dacă aceasta deține cetățenia statului de executare și:

    (i) are domiciliul sau reședința permanentă în statul de executare, inclusiv în cazul în care persoana condamnată s-a întors sau s-a refugiat la acest domiciliu sau la această reședință, ca urmare a procedurii penale aflate pe rol în România sau din cauza hotărârii judecătorești pronunțate în România; sau

    (ii) a fost expulzată în statul de executare, după executarea unei alte pedepse sau măsuri privative de libertate, în baza unei decizii de expulzare sau a unei interdicții de ședere;

    b) cu consimțământul persoanei condamnate și numai dacă statul de executare a formulat o declarație în acest sens, dacă aceasta nu deține cetățenia statului de executare, dar are o rezidență continuă și legală pe teritoriul acelui stat pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și nu își pierde, ca urmare a condamnării, dreptul de ședere permanentă; Regula specialității

    Persoana transferată în România dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene nu poate fi cercetată penal sau sancționată cu o altă pedeapsă privativă de libertate, pentru o infracțiune săvârșită anterior transferării sale, alta decât cea pentru care este transferată, în afară de cazul în care:

    a) persoana condamnată a fost de acord să fie transferată în România; sau

    b) persoana condamnată a renunțat în mod expres la dreptul de a i se aplica regula specialității în privința infracțiunilor săvârșite anterior transferării în România. În cazul persoanei condamnate transferate în România, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanța de judecată procedează la ascultarea persoanei condamnate, în prezența avocatului ales sau numit din oficiu. Declarația se consemnează în scris și se semnează de persoana condamnată, de avocat, de organul de urmărire penală ori de președintele completului de judecată și grefier, precum și de un interpret, când declarația a fost luată printr-un interpret. Declarația de renunțare la regula specialității este irevocabilă; sau

    c) persoana condamnată nu a părăsit teritoriul României în termen de 45 de zile de la punerea sa definitivă în libertate, cu toate că putea și avea permisiunea de a părăsi teritoriul României sau, deși a ieșit din România în acest interval de timp, a revenit ulterior, de bunăvoie, sau a fost adusă înapoi, în mod legal, dintr-un stat terț; sau

    c) cu consimțământul persoanei condamnate și al statului de executare atunci când, deși nu sunt incidente prevederile de la lit. a) și b), aceasta are o legătură foarte strânsă cu statul de executare, iar executarea hotărârii judecătorești în acest stat este de natură să faciliteze reabilitarea și reintegrarea socială a persoanei condamnate.

    (2) Recunoașterea și executarea unei hotărâri judecătorești dată de o instanță română poate fi solicitată altui stat membru al Uniunii Europene ori de câte ori nu s-a dispus amânarea sau întreruperea executării pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii ori înlăturarea sau modificarea pedepsei.d) fapta nu este sancționată de legea română cu o pedeapsă sau măsură privativă de libertate sau cercetările penale nu au ca urmare aplicarea unei măsuri care limitează libertatea personală; sau

    e) persoana condamnată ar putea fi pasibilă de o pedeapsă sau o măsură care nu implică privarea de libertate, în special o sancțiune pecuniară sau o măsură echivalentă, chiar și în cazul în care sancțiunea sau măsura poate duce la o restrângere a libertății personale; sau

    f) în orice alte situații decât cele prevăzute la lit. a)-e), atunci când statul emitent este de acord ca persoana să fie cercetată penal sau sancționată pentru o infracțiune săvârșită anterior transferării sale.

  2. 26.12.2013 – 27.05.2019modificat prin Legea 300/2013

    CheltuieliCondiții pentru transmiterea hotărârii judecătorești române

    Cheltuielile ocazionate de aplicarea prezentului titlu sunt în sarcina (1) Recunoașterea și executarea unei hotărâri judecătorești dată de o instanță română poate fi solicitată altui stat membru al Uniunii Europene:

    a) fără consimțământul persoanei condamnate și indiferent de opinia statului de executare, cu excepția cheltuielilor ocazionate exclusiv pe teritoriul statului de condamnare.dacă aceasta deține cetățenia statului de executare și:

    (i) are domiciliul sau reședința permanentă în statul de executare, inclusiv în cazul în care persoana condamnată s-a întors sau s-a refugiat la acest domiciliu sau la această reședință, ca urmare a procedurii penale aflate pe rol în România sau din cauza hotărârii judecătorești pronunțate în România; sau

    (ii) a fost expulzată în statul de executare, după executarea unei alte pedepse sau măsuri privative de libertate, în baza unei decizii de expulzare sau a unei interdicții de ședere;

    b) cu consimțământul persoanei condamnate și numai dacă statul de executare a formulat o declarație în acest sens, dacă aceasta nu deține cetățenia statului de executare, dar are o rezidență continuă și legală pe teritoriul acelui stat pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și nu își pierde, ca urmare a condamnării, dreptul de ședere permanentă; sau

    c) cu consimțământul persoanei condamnate și al statului de executare atunci când, deși nu sunt incidente prevederile de la lit. a) și b), aceasta are o legătură foarte strânsă cu statul de executare, iar executarea hotărârii judecătorești în acest stat este de natură să faciliteze reabilitarea și reintegrarea socială a persoanei condamnate.

    (2) Recunoașterea și executarea unei hotărâri judecătorești dată de o instanță română poate fi solicitată altui stat membru al Uniunii Europene ori de câte ori nu s-a dispus amânarea sau întreruperea executării pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii ori înlăturarea sau modificarea pedepsei.

  3. 31.05.2011 – 26.12.2013republicare

    Echipele comune de ancheta

    (1) In vederea facilitarii solutionarii unei cereri de comisie rogatorie, se pot constitui echipe comune de ancheta, cu un obiectiv precis si cu o durata limitata care poate fi prelungita prin acordul statelor implicate. Componenta echipei este decisa de comun acord.

    (2) O echipa comuna de ancheta poate fi creata in special cand:

    a) in cadrul unei proceduri in curs in statul solicitant se impune efectuarea unor anchete dificile si care implica importante mijloace umane si de alta natura, care privesc ambele state;

    b) mai multe state efectueaza anchete care necesita o actiune coordonata si concertata in statele in cauza.

    (3) Cererea de formare a unei echipe comune de ancheta poate fi formulata de orice stat implicat. Echipa este formata in unul dintre statele in care ancheta trebuie efectuata.

    (4) Cererea de formare a unei echipe comune de ancheta cuprinde propuneri referitoare la componenta echipei.

    (5) Componentii echipei comune desemnati de autoritatile romane au calitatea de membri, in timp ce cei desemnati de un stat strain au calitatea de membri detasati.

    (6) Activitatea echipei comune de ancheta pe teritoriul statului roman se desfasoara potrivit urmatoarelor reguli generale:

    a) conducatorul echipei este un reprezentant al autoritatii judiciare romane competente;

    b) actiunile echipei se desfasoara conform legii romane. Membrii echipei si membrii detasati ai echipei isi executa sarcinile sub responsabilitatea persoanei prevazute la lit. a).

    (7) Membrii detasati pe langa echipa comuna de ancheta sunt abilitati sa fie prezenti la efectuarea oricaror acte procedurale, cu exceptia cazului cand conducatorul echipei decide contrariul.

    (8) Atunci cand echipa comuna de ancheta urmeaza sa efectueze acte de procedura pe teritoriul statului solicitant, membrii detasati pot cere autoritatilor lor competente sa efectueze actele respective.Cheltuieli

    (9) Un membru detasat pe langa echipa comuna de ancheta poate, conform dreptului sau national si in limitele competentelor sale, sa furnizeze echipei informatiile care sunt la dispozitia statului care l-a detasat in scopul derularii anchetelor penale efectuate de echipa.

    (10) Informatiile obtinute in mod obisnuit de un membru sau un membru detasat in cadrul participarii la o echipa comuna de ancheta si care nu pot fi obtinute in alt mod de catre autoritatile competente ale statelor implicate pot fi utilizate in scopurile urmatoare:

    a) in scopul pentru care a fost creata echipa;

    b) pentru a descoperi, a cerceta sau a urmari alte infractiuni, cu consimtamantul statului pe teritoriul caruia au fost obtinute informatiile;

    c) pentru a preveni un pericol iminent si serios pentru securitatea publica si cu respectarea dispozitiilor prevazute la lit. b);

    d) in alte scopuri, cu conditia ca acest lucru sa fie convenit de catre statele care au format echipa.

    (11) În cazul echipelor comune de anchetă care funcționează pe teritoriul României, membrii detașați ai echipei sunt asimilați membrilor români în ceea ce privește infracțiunile săvârșite împotriva acestora sau de către aceștia.Cheltuielile ocazionate de aplicarea prezentului titlu sunt în sarcina statului de executare, cu excepția cheltuielilor ocazionate exclusiv pe teritoriul statului de condamnare.

  4. 13.11.2008 – 31.05.2011modificat prin Legea 222/2008

    Echipele comune de ancheta

    (1) ÎnIn vederea facilitarii solutionarii unei cereri de comisie rogatorie, se pot constitui echipe comune de ancheta, cu un obiectiv precis și cu o duratăsi cu o durata limitata care poate fi prelungita prin acordul statelor implicate. Componenta echipei este decisa de comun acord.

    (2) O echipa comuna de ancheta poate fi creata în special când:in special cand:

    a) înin cadrul unei proceduri în curs înin curs in statul solicitant se impune efectuarea unor anchete dificile șisi care implica importante mijloace umane șisi de alta natura, care privesc ambele state;

    b) mai multe state efectueaza anchete care necesita o actiune coordonata și concertata în statele însi concertata in statele in cauza.

    (3) Cererea de formare a unei echipe comune de ancheta poate fi formulata de orice stat implicat. Echipa este formata înin unul dintre statele înin care ancheta trebuie efectuata.

    (4) Cererea de formare a unei echipe comune de ancheta cuprinde propuneri referitoare la componenta echipei.

    (5) Componentii echipei comune desemnați de autoritățile românedesemnati de autoritatile romane au calitatea de membri, înin timp ce cei desemnațidesemnati de un stat strain au calitatea de membri detasati.

    (6) Activitatea echipei comune de ancheta pe teritoriul statului român se desfășoarăroman se desfasoara potrivit urmatoarelor reguli generale:

    a) conducatorul echipei este un reprezentant al autorității judiciare româneautoritatii judiciare romane competente;

    b) actiunile echipei se desfășoară conform legii române. Membrii echipei șidesfasoara conform legii romane. Membrii echipei si membrii detasati ai echipei îșiisi executa sarcinile sub responsabilitatea persoanei prevăzuteprevazute la lit. a).

    (7) Membrii detasati pe lângălanga echipa comuna de ancheta sunt abilitati să fie prezenți la efectuarea oricărorsa fie prezenti la efectuarea oricaror acte procedurale, cu excepția cazului cândexceptia cazului cand conducatorul echipei decide contrariul.

    (8) Atunci cândcand echipa comuna de ancheta urmeaza săsa efectueze acte de procedura pe teritoriul statului solicitant, membrii detasati pot cere autorităților lor competente săautoritatilor lor competente sa efectueze actele respective.

    (9) Un membru detasat pe lângălanga echipa comuna de ancheta poate, conform dreptului sau național și înnational si in limitele competentelor sale, sa furnizeze echipei informațiileinformatiile care sunt la dispozițiadispozitia statului care l-a detasat înin scopul derularii anchetelor penale efectuate de echipa.

    (10) Informațiile obtinute înInformatiile obtinute in mod obisnuit de un membru sau un membru detasat în cadrul participăriiin cadrul participarii la o echipa comuna de ancheta șisi care nu pot fi obtinute înin alt mod de către autoritățilecatre autoritatile competente ale statelor implicate pot fi utilizate înin scopurile urmatoare:

    a) înin scopul pentru care a fost creata echipa;

    b) pentru a descoperi, a cerceta sau a urmăriurmari alte infractiuni, cu consimtamantul statului pe teritoriul caruia au fost obtinute informațiile;informatiile;

    c) pentru a preveni un pericol iminent șisi serios pentru securitatea publică și cu respectarea dispozițiilor prevăzutepublica si cu respectarea dispozitiilor prevazute la lit. b);

    d) înin alte scopuri, cu condițiaconditia ca acest lucru săsa fie convenit de cătrecatre statele care au format echipa.

    (11) În cazul echipelor comune de anchetă care funcționează pe teritoriul României, membrii detașați ai echipei sunt asimilați membrilor români în ceea ce privește infracțiunile săvârșite împotriva acestora sau de către aceștia.

  5. 24.06.2006 – 13.11.2008modificat prin Legea 224/2006

    Supravegherea transfrontalieră

    (1) Sub rezerva existenței unor dispoziții contrare în convenția aplicabilă în relația cu acel stat, agenții unui stat străin, care, în cadrul unei anchete judiciare, supraveghează pe teritoriul acelui stat o persoană ce se presupune că a participat la săvârșirea unei infracțiuni care dă loc la extrădare sau o persoană față de care sunt motive serioase să se creadă că poate duce la identificarea sau localizarea persoanei menționate mai sus, sunt autorizați să continue această supraveghere pe teritoriul statului român, în baza unei cereri de asistență judiciară prezentată în prealabil. La cerere, supravegherea poate fi exercitată de autoritățile române competente.

    (2) Cererea de asistență judiciară prevăzută la alin. (1) va fi adresată Ministerului Justiției.Echipele comune de ancheta

    (1) În vederea facilitarii solutionarii unei cereri de comisie rogatorie, se pot constitui echipe comune de ancheta, cu un obiectiv precis și cu o durată limitata care poate fi prelungita prin acordul statelor implicate. Componenta echipei este decisa de comun acord.

    (2) O echipa comuna de ancheta poate fi creata în special când:

    a) în cadrul unei proceduri în curs în statul solicitant se impune efectuarea unor anchete dificile și care implica importante mijloace umane și de alta natura, care privesc ambele state;

    b) mai multe state efectueaza anchete care necesita o actiune coordonata și concertata în statele în cauza.

    (3) Atunci când, din considerente de urgență, autorizarea prealabilă a statului român nu poate fi solicitată, agenții străini ce acționează în cadrul anchetei judiciare sunt autorizați să continue pe teritoriul României supravegherea unei persoane bănuite că a comis una din faptele enumerate la alin. (5), în condițiile următoare:

    a) trecerea frontierei va fi comunicată imediat, în timpul supravegherii, Ministerului Justiției;

    b) o cerere de asistență judiciară conform alin. (1) și care expune motivele ce justifică trecerea frontierei, fără autorizație prealabilă, va fi transmisă fără întârziere.Cererea de formare a unei echipe comune de ancheta poate fi formulata de orice stat implicat. Echipa este formata în unul dintre statele în care ancheta trebuie efectuata.

    (4) Cererea de formare a unei echipe comune de ancheta cuprinde propuneri referitoare la componenta echipei.

    (5) Componentii echipei comune desemnați de autoritățile române au calitatea de membri, în timp ce cei desemnați de un stat strain au calitatea de membri detasati.

    (6) Activitatea echipei comune de ancheta pe teritoriul statului român se desfășoară potrivit urmatoarelor reguli generale:

    (4) Supravegherea prevăzută la alin. (1) și (2) nu se poate desfășura decât în condițiile următoare:

    a) agenții observatori trebuie să respecte dispozițiile prezentului articol și ale legii române;

    b) sub rezerva situațiilor prevăzute la alin. (3), pe timpul supravegherii, agenții au asupra lor un document care să ateste că le-a fost acordată permisiunea;

    c) agenții observatori trebuie să fie în măsură să justifice calitatea lor oficială;a) conducatorul echipei este un reprezentant al autorității judiciare române competente;

    b) actiunile echipei se desfășoară conform legii române. Membrii echipei și membrii detasati ai echipei își executa sarcinile sub responsabilitatea persoanei prevăzute la lit. a).

    (7) Membrii detasati pe lângă echipa comuna de ancheta sunt abilitati să fie prezenți la efectuarea oricăror acte procedurale, cu excepția cazului când conducatorul echipei decide contrariul.

    d) agenții observatori pot purta armă de serviciu în timpul supravegherii; utilizarea ei este interzisă, cu excepția cazului de legitimă apărare;

    e) pătrunderea în domiciliul unei persoane și în alte locuri inaccesibile publicului este intersiză;

    f) agenții observatori nu pot nici reține, nici aresta persoana supravegheată;

    g) orice operațiune va face obiectul unui raport către autoritățile române competente;

    h) autoritățile statului căruia îi aparțin agenții observatori, la cererea autorităților române, contribuie la desfășurarea în bune condiții a anchetei ce urmează operațiunii la care au participat, inclusiv la procedurile judiciare.

    (5) Supravegherea nu poate avea loc decât pentru una din următoarele fapte:

    a) omor;

    b) viol;

    c) distrugere și distrugere calificată, săvârșită prin incendiere, explozie sau prin orice asemenea mijloc;(8) Atunci când echipa comuna de ancheta urmeaza să efectueze acte de procedura pe teritoriul statului solicitant, membrii detasati pot cere autorităților lor competente să efectueze actele respective.

    (9) Un membru detasat pe lângă echipa comuna de ancheta poate, conform dreptului sau național și în limitele competentelor sale, sa furnizeze echipei informațiile care sunt la dispoziția statului care l-a detasat în scopul derularii anchetelor penale efectuate de echipa.

    (10) Informațiile obtinute în mod obisnuit de un membru sau un membru detasat în cadrul participării la o echipa comuna de ancheta și care nu pot fi obtinute în alt mod de către autoritățile competente ale statelor implicate pot fi utilizate în scopurile urmatoare:

    d) falsificare de monede și alte valori;

    e) furt și tăinuire în formă calificată;a) în scopul pentru care a fost creata echipa;

    f) delapidare;

    g) lipsire de libertate în mod ilegal;

    h) infracțiuni privind traficul de persoane și infracțiuni în legătură cu traficul de persoane;b) pentru a descoperi, a cerceta sau a urmări alte infractiuni, cu consimtamantul statului pe teritoriul caruia au fost obtinute informațiile;

    i) infracțiuni privind traficul de droguri sau precursori;

    j) infracțiuni privitoare la nerespectarea regimului armelor și munițiilor, materiilor explozive, materialelor nucleare și al altor materii radioactive;

    k) transport ilegal de deșeuri toxice și dăunătoare;

    l) trafic de migranți;

    m) abuz sexual asupra copiilor.c) pentru a preveni un pericol iminent și serios pentru securitatea publică și cu respectarea dispozițiilor prevăzute la lit. b);

    d) în alte scopuri, cu condiția ca acest lucru să fie convenit de către statele care au format echipa.

  6. 28.06.2004 – 24.06.2006text inițial

    Supravegherea transfrontalieră

    (1) Sub rezerva existenței unor dispoziții contrare în convenția aplicabilă în relația cu acel stat, agenții unui stat străin, care, în cadrul unei anchete judiciare, supraveghează pe teritoriul acelui stat o persoană ce se presupune că a participat la săvârșirea unei infracțiuni care dă loc la extrădare sau o persoană față de care sunt motive serioase să se creadă că poate duce la identificarea sau localizarea persoanei menționate mai sus, sunt autorizați să continue această supraveghere pe teritoriul statului român, în baza unei cereri de asistență judiciară prezentată în prealabil. La cerere, supravegherea poate fi exercitată de autoritățile române competente.

    (2) Cererea de asistență judiciară prevăzută la alin. (1) va fi adresată Ministerului Justiției.

    (3) Atunci când, din considerente de urgență, autorizarea prealabilă a statului român nu poate fi solicitată, agenții străini ce acționează în cadrul anchetei judiciare sunt autorizați să continue pe teritoriul României supravegherea unei persoane bănuite că a comis una din faptele enumerate la alin. (5), în condițiile următoare:

    a) trecerea frontierei va fi comunicată imediat, în timpul supravegherii, Ministerului Justiției;

    b) o cerere de asistență judiciară conform alin. (1) și care expune motivele ce justifică trecerea frontierei, fără autorizație prealabilă, va fi transmisă fără întârziere.

    (4) Supravegherea prevăzută la alin. (1) și (2) nu se poate desfășura decât în condițiile următoare:

    a) agenții observatori trebuie să respecte dispozițiile prezentului articol și ale legii române;

    b) sub rezerva situațiilor prevăzute la alin. (3), pe timpul supravegherii, agenții au asupra lor un document care să ateste că le-a fost acordată permisiunea;

    c) agenții observatori trebuie să fie în măsură să justifice calitatea lor oficială;

    d) agenții observatori pot purta armă de serviciu în timpul supravegherii; utilizarea ei este interzisă, cu excepția cazului de legitimă apărare;

    e) pătrunderea în domiciliul unei persoane și în alte locuri inaccesibile publicului este intersiză;

    f) agenții observatori nu pot nici reține, nici aresta persoana supravegheată;

    g) orice operațiune va face obiectul unui raport către autoritățile române competente;

    h) autoritățile statului căruia îi aparțin agenții observatori, la cererea autorităților române, contribuie la desfășurarea în bune condiții a anchetei ce urmează operațiunii la care au participat, inclusiv la procedurile judiciare.

    (5) Supravegherea nu poate avea loc decât pentru una din următoarele fapte:

    a) omor;

    b) viol;

    c) distrugere și distrugere calificată, săvârșită prin incendiere, explozie sau prin orice asemenea mijloc;

    d) falsificare de monede și alte valori;

    e) furt și tăinuire în formă calificată;

    f) delapidare;

    g) lipsire de libertate în mod ilegal;

    h) infracțiuni privind traficul de persoane și infracțiuni în legătură cu traficul de persoane;

    i) infracțiuni privind traficul de droguri sau precursori;

    j) infracțiuni privitoare la nerespectarea regimului armelor și munițiilor, materiilor explozive, materialelor nucleare și al altor materii radioactive;

    k) transport ilegal de deșeuri toxice și dăunătoare;

    l) trafic de migranți;

    m) abuz sexual asupra copiilor.

Ai o întrebare despre art. 169 din Legea 302/2004?

Agent Juridic îți explică articolul pe situația ta, cu trimitere exactă la textul în vigoare și la modificările lui.

Întreabă Agent Juridic gratuit