Art. 170 Legea 302/2004 — Procedura de solicitare a consimțământului statului emitent

Istoricul articolului

Versiunile anterioare ale art. 170 și actele care l-au modificat, de la cea mai recentă.

1. 27.05.2019 – prezentrepublicare

   Atribuțiile instanței de executare

   (1) Atunci când din informațiile comunicate de organele de poliție rezultă că persoana împotriva căreia s-a emis mandatul de executare a detențiunii pe viață sau pedepsei închisorii ori s-a pronunțat hotărârea judecătorească a părăsit teritoriul României, instanța de executare, din oficiu sau la cererea procurorului competent, poate solicita organelor de poliție introducerea unei semnalări în Sistemul de Informații Schengen, pentru a i se comunica domiciliul sau reședința persoanei condamnate.

   (2) În cazul în care din lucrările dosarului sau din informațiile comunicate de organul la care se află spre executare mandatul de executare a pedepsei sau hotărârea judecătorească rezultă că persoana condamnată are domiciliul sau reședința permanentă pe teritoriul altui stat membru sau beneficiază de un drept de ședere permanentă pe teritoriul acestuia, instanța de executare:

   a) verifică dacă sunt îndeplinite condițiileProcedura de solicitare a consimțământului statului emitent

   (1) În cazul în care nu sunt incidente dispozițiile art. 169 lit. a), d) și e), cererea pentru acordarea consimțământului se formulează de curtea de apel sesizată potrivit art. 166, din oficiu sau la propunerea motivată a procurorului. Cererea de acordare a consimțământului cuprinde informațiile prevăzute la art. 166 alin. (4) lit. c)-g), întocmind în acest sens un referat;

   b) verifică, în cazul persoanelor care au fost predate anterior în baza unor mandate europene de arestare emise de instanțele române sau cereri de extrădare formulate de Ministerul Justiției, dacă predarea s-a realizat sub condiția returnării în caz de condamnare, făcând mențiune despre aceasta în referatul prevăzut la lit. a);

   c) atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă la judecată, instanța de executare verifică lucrările dosarului pentru a constata dacă:

   (i) persoana condamnată a fost încunoștințată, în timp util, prin citație scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ora, ziua, luna, anul și locul de înfățișare și la consecințele legale în caz de neprezentare; sau

   (ii) persoana condamnată, având cunoștință de ora, ziua, luna, anul și locul de înfățișare, a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică și apărarea în fața instanței de judecată au fost realizate în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau

   (iii) persoana condamnată, după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare și i s-a adus la cunoștință că, potrivit legii, respectiva hotărâre este supusă unei căi de atac, va putea fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi și că, în eventualitatea admiterii căii de atac, va putea fi desființată, fie a renunțat în mod expres la calea de atac, fie nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac;87 alin. (1), transmise de procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanța pe rolul căreia se află cauza spre soluționare. Cererea de acordare a consimțământului se traduce de un traducător autorizat și se transmite, direct sau prin intermediul direcției de specialitate din cadrul Ministerului Justiției, autorității competente a statului emitent. În acest caz, curtea de apel amână judecata cauzei și fixează un termen de judecată care nu poate fi mai mic de 15 zile, calculat de la data transmiterii cererii autorității competente a statului emitent.

   d) din oficiu, la cererea persoanei condamnate sau a parchetului competent, propune motivat direcției de specialitate din Ministerul Justiției să transmită hotărârea judecătorească penală și certificatul prevăzut în anexa nr. 5 statului de executare și comunică acesteia hotărârea judecătorească, precum și documentele prevăzute la lit. a)-c);

   e) dacă apreciază necesar, solicită Ministerului Justiției consultarea autorității competente din statul de executare, inclusiv cu privire la posibila eliberare de către statul de executare înainte de termen sau condiționată și cu privire la procedura pe care statul de executare o va urma.

   (3) În caz de urgență, anterior transmiterii hotărârii judecătorești și certificatului, instanța de executare poate cere luarea de măsuri preventive împotriva persoanei condamnate, transmițând în acest sens înscrisurile și informațiile necesare. Dispozițiile art. 161 alin. (2) se aplică în mod corespunzător. Cererea se transmite(2) În cazul persoanei condamnate transferate în România, atunci când nu sunt incidente dispozițiile art. 169 lit. a)-e), cererea pentru acordarea consimțământului se formulează de instanța competentă, potrivit art. 89 alin. (3). Cererea de acordare a consimțământului cuprinde informațiile prevăzute la art. 87 alin. (1), se traduce de un traducător autorizat și se transmite, direct sau prin intermediul direcției de specialitate din cadrul Ministerului Justiției.

   (4) Instanța de executare informează din oficiu direcția de specialitate a Ministerului Justiției cu privire la orice măsură sau decizie în urma căreia hotărârea judecătorească de condamnare încetează să mai aibă caracter executoriu, inclusiv ca urmare a acordării amnistiei ori grațierii.Justiției, autorității competente a statului emitent.

   (5) În cazul în care este informată de către statul de executare cu privire la posibilitatea recunoașterii parțiale a hotărârii judecătorești de condamnare, instanța de executare comunică direcției de specialitate din cadrul Ministerului Justiției dacă este de acord cu executarea parțială sau dacă certificatul trebuie retras.(3) Garanțiile solicitate de statul emitent se furnizează de autoritatea judiciară solicitantă, cu excepția celor prevăzute la art. 91 alin. (2).

2. 26.12.2013 – 27.05.2019modificat prin Legea 300/2013

   Aplicarea în timpAtribuțiile instanței de executare

   (1) Atunci când din informațiile comunicate de organele de poliție rezultă că persoana împotriva căreia s-a emis mandatul de executare a detențiunii pe viață sau pedepsei închisorii ori s-a pronunțat hotărârea judecătorească a părăsit teritoriul României, instanța de executare, din oficiu sau la cererea procurorului competent, poate solicita organelor de poliție introducerea unei semnalări în Sistemul de Informații Schengen, pentru a i se comunica domiciliul sau reședința persoanei condamnate.

   (2) În cazul în care din lucrările dosarului sau din informațiile comunicate de organul la care se află spre executare mandatul de executare a pedepsei sau hotărârea judecătorească rezultă că persoana condamnată are domiciliul sau reședința permanentă pe teritoriul altui stat membru sau beneficiază de un drept de ședere permanentă pe teritoriul acestuia, instanța de executare:

   a) verifică dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 166 alin. (4) lit. c)-g), întocmind în acest sens un referat;

   b) verifică, în cazul persoanelor care au fost predate anterior în baza unor mandate europene de arestare emise de instanțele române sau cereri de extrădare formulate de Ministerul Justiției, dacă predarea s-a realizat sub condiția returnării în caz de condamnare, făcând mențiune despre aceasta în referatul prevăzut la lit. a);

   c) atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă la judecată, instanța de executare verifică lucrările dosarului pentru a constata dacă:

   (i) persoana condamnată a fost încunoștințată, în timp util, prin citație scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ora, ziua, luna, anul și locul de înfățișare și la consecințele legale în caz de neprezentare; sau

   Dispozițiile prezentului titlu se aplică executării pedepselor pronunțate atât înainte, cât și după intrarea în vigoare a prezentei legi.(ii) persoana condamnată, având cunoștință de ora, ziua, luna, anul și locul de înfățișare, a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică și apărarea în fața instanței de judecată au fost realizate în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau

   (iii) persoana condamnată, după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare și i s-a adus la cunoștință că, potrivit legii, respectiva hotărâre este supusă unei căi de atac, va putea fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi și că, în eventualitatea admiterii căii de atac, va putea fi desființată, fie a renunțat în mod expres la calea de atac, fie nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac;

   d) din oficiu, la cererea persoanei condamnate sau a parchetului competent, propune motivat direcției de specialitate din Ministerul Justiției să transmită hotărârea judecătorească penală și certificatul prevăzut în anexa nr. 5 statului de executare și comunică acesteia hotărârea judecătorească, precum și documentele prevăzute la lit. a)-c);

   e) dacă apreciază necesar, solicită Ministerului Justiției consultarea autorității competente din statul de executare, inclusiv cu privire la posibila eliberare de către statul de executare înainte de termen sau condiționată și cu privire la procedura pe care statul de executare o va urma.

   (3) În caz de urgență, anterior transmiterii hotărârii judecătorești și certificatului, instanța de executare poate cere luarea de măsuri preventive împotriva persoanei condamnate, transmițând în acest sens înscrisurile și informațiile necesare. Dispozițiile art. 161 alin. (2) se aplică în mod corespunzător. Cererea se transmite direct sau prin intermediul direcției de specialitate din cadrul Ministerului Justiției.

   (4) Instanța de executare informează din oficiu direcția de specialitate a Ministerului Justiției cu privire la orice măsură sau decizie în urma căreia hotărârea judecătorească de condamnare încetează să mai aibă caracter executoriu, inclusiv ca urmare a acordării amnistiei ori grațierii.

   (5) În cazul în care este informată de către statul de executare cu privire la posibilitatea recunoașterii parțiale a hotărârii judecătorești de condamnare, instanța de executare comunică direcției de specialitate din cadrul Ministerului Justiției dacă este de acord cu executarea parțială sau dacă certificatul trebuie retras.

3. 31.05.2011 – 26.12.2013republicare

   Supravegherea transfrontaliera

   (1) Sub rezerva existentei unor dispozitii contrare in conventia aplicabila in relatia cu acel stat, agentii unui stat strain, care, in cadrul unei anchete judiciare, supravegheaza pe teritoriul acelui stat o persoana ce se presupune ca a participat la savarsirea unei infractiuni care da loc la extradare sau o persoana fata de care sunt motive serioase sa se creada ca poate duce la identificarea sau localizarea persoanei mentionate mai sus, sunt autorizati sa continue aceasta supraveghere pe teritoriul statului roman, in baza unei cereri de asistenta judiciara prezentata in prealabil. La cerere, supravegherea poate fi exercitata de autoritatile romane competente.

   (2) Cererea de asistenta judiciara prevazuta la alin. (1) va fi adresata Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si va cuprinde toate informatiile pertinente in cauza, in conformitate cu prevederile conventiei aplicabile. Prin autorizatie Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie va putea stabili anumite conditii.

   (3) Atunci cand, din considerente de urgenta, autorizarea prealabila a statului roman nu poate fi solicitata, agentii straini care actioneaza in cadrul anchetei judiciare aflate in faza de urmarire penala sunt autorizati sa continue pe teritoriul Romaniei supravegherea unei persoane banuite ca a comis una dintre faptele enumerate la alin. (5), in conditiile urmatoare:

   a) trecerea frontierei va fi comunicata imediat, in timpul supravegherii, Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, precum si structurii Politiei de Frontiera constituite in cadrul punctului de trecere a frontierei;

   b) o cerere de asistenta judiciara conform alin. (1) si care expune motivele ce justifica trecerea frontierei, fara autorizatie prealabila, va fi transmisa fara intarziere.

   (4) Supravegherea prevazuta la alin. (1) si (2) nu se poate desfasura decat in conditiile urmatoare:Aplicarea în timp

   a) agentii de supraveghere trebuie sa respecte dispozitiile prezentului articol si ale legii romane;

   b) sub rezerva situatiilor prevazute la alin. (3), pe timpul supravegherii, agentii au asupra lor un document care sa ateste ca le-a fost acordata permisiunea;

   c) agentii de supraveghere trebuie sa fie permanent in masura sa justifice calitatea lor oficiala;

   d) agentii de supraveghere pot purta armamentul din dotare in timpul supravegherii, cu exceptia cazului cand prin autorizatie Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a prevazut altfel: utilizarea lui este interzisa, cu exceptia cazului de legitima aparare;

   e) patrunderea in domiciliul unei persoane si in alte locuri inaccesibile publicului este interzisa;

   f) agentii de supraveghere nu pot nici retine, nici aresta persoana supravegheata;

   g) despre orice operatiune de supraveghere se va intocmi un raport catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, care va cere inclusiv prezentarea in persoana a agentilor care au efectuat supravegherea;

   h) autoritatea statului caruia ii apartin agentii care au efectuat supravegherea, la cererea autoritatii competente romane, poate asista la ancheta subsecventa operatiunii, inclusiv la procedurile judiciare;

   i) autoritatile statului caruia ii apartin agentii de supraveghere la cererea autoritatilor romane contribuie la desfasurarea in bune conditii a anchetei ce urmeaza operatiunii la care au participat, inclusiv la procedurile judiciare.

   (5) Supravegherea prevazuta la alin. (3) nu poate avea loc decat pentru una dintre urmatoarele fapte:

   a) omor, omor calificat si omor deosebit de grav;

   b) infractiuni grave de natura sexuala, inclusiv violul si abuzul sexual asupra minorilor;

   c) distrugere si distrugere calificata, savarsita prin incendiere, explozie sau prin orice asemenea mijloc;

   d) contrafacerea si falsificarea mijloacelor de plata;

   e) furt si talharie in forma calificata, precum si primirea de bunuri furate;

   f) delapidare;

   g) lipsire de libertate in mod ilegal;

   h) infractiuni privind traficul de persoane si infractiuni in legatura cu traficul de persoane;

   i) infractiuni privind traficul de droguri sau precursori;

   j) infractiuni privitoare la nerespectarea regimului armelor si munitiilor, materiilor explozive, materialelor nucleare si al altor materii radioactive;

   k) transport ilegal de deseuri toxice si daunatoare;

   l) trafic de migranti;

   m) santaj.

   (6) Supravegherea prevazuta la alin. (3) va inceta daca autorizatia nu a fost obtinuta in termen de 5 ore de la trecerea frontierei de stat, precum si la cererea Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.Dispozițiile prezentului titlu se aplică executării pedepselor pronunțate atât înainte, cât și după intrarea în vigoare a prezentei legi.

4. 13.11.2008 – 31.05.2011formă consolidată

   Supravegherea transfrontaliera

   (1) Sub rezerva existentei unor dispozitii contrare în convenția aplicabila în relațiain conventia aplicabila in relatia cu acel stat, agentii unui stat strain, care, înin cadrul unei anchete judiciare, supravegheazăsupravegheaza pe teritoriul acelui stat o persoanăpersoana ce se presupune ca a participat la savarsirea unei infractiuni care da loc la extradare sau o persoană fațăpersoana fata de care sunt motive serioase săsa se creada ca poate duce la identificarea sau localizarea persoanei menționatementionate mai sus, sunt autorizati sa continue aceasta supraveghere pe teritoriul statului român, înroman, in baza unei cereri de asistența judiciara prezentată înasistenta judiciara prezentata in prealabil. La cerere, supravegherea poate fi exercitata de autoritățile româneautoritatile romane competente.

   (2) Cererea de asistența judiciara prevăzutăasistenta judiciara prevazuta la alin. (1) va fi adresata Parchetului de pe lângă Înaltălanga Inalta Curte de Casatie și Justiție șisi Justitie si va cuprinde toate informațiile pertinente în cauza, îninformatiile pertinente in cauza, in conformitate cu prevederile convențieiconventiei aplicabile. Prin autorizatie Parchetul de pe lângă Înaltălanga Inalta Curte de Casatie și Justițiesi Justitie va putea stabili anumite condiții.conditii.

   (3) Atunci când,cand, din considerente de urgenta, autorizarea prealabila a statului românroman nu poate fi solicitata, agentii straini care acționează înactioneaza in cadrul anchetei judiciare aflate în faza de urmărirein faza de urmarire penala sunt autorizati sa continue pe teritoriul RomânieiRomaniei supravegherea unei persoane banuite ca a comis una dintre faptele enumerate la alin. (5), în condițiilein conditiile urmatoare:

   a) trecerea frontierei va fi comunicata imediat, înin timpul supravegherii, Parchetului de pe lângă Înaltălanga Inalta Curte de Casatie și Justiție, precum șisi Justitie, precum si structurii Politiei de Frontiera constituite înin cadrul punctului de trecere a frontierei;

   b) o cerere de asistențaasistenta judiciara conform alin. (1) șisi care expune motivele ce justifica trecerea frontierei, fărăfara autorizatie prealabila, va fi transmisa fărăfara intarziere.

   (4) Supravegherea prevăzutăprevazuta la alin. (1) șisi (2) nu se poate desfășura decat în condițiiledesfasura decat in conditiile urmatoare:

   a) agentii de supraveghere trebuie săsa respecte dispozitiile prezentului articol și ale legii române;si ale legii romane;

   b) sub rezerva situațiilor prevăzutesituatiilor prevazute la alin. (3), pe timpul supravegherii, agentii au asupra lor un document care săsa ateste ca le-a fost acordatăacordata permisiunea;

   c) agentii de supraveghere trebuie să fie permanent în măsura săsa fie permanent in masura sa justifice calitatea lor oficiala;

   d) agentii de supraveghere pot purta armamentul din dotare înin timpul supravegherii, cu excepția cazului cândexceptia cazului cand prin autorizatie Parchetul de pe lângă Înaltălanga Inalta Curte de Casatie și Justiție a prevăzutsi Justitie a prevazut altfel: utilizarea lui este interzisa, cu excepțiaexceptia cazului de legitima aparare;

   e) patrunderea înin domiciliul unei persoane și însi in alte locuri inaccesibile publicului este interzisa;

   f) agentii de supraveghere nu pot nici retine, nici aresta persoana supravegheata;

   g) despre orice operațiuneoperatiune de supraveghere se va întocmi un raport cătreintocmi un raport catre Parchetul de pe lângă Înaltălanga Inalta Curte de Casatie și Justiție,si Justitie, care va cere inclusiv prezentarea înin persoana a agentilor care au efectuat supravegherea;

   h) autoritatea statului caruia îiii apartin agentii care au efectuat supravegherea, la cererea autorității competente române,autoritatii competente romane, poate asista la ancheta subsecventa operațiunii,operatiunii, inclusiv la procedurile judiciare;

   i) autoritățile statului caruia îiautoritatile statului caruia ii apartin agentii de supraveghere la cererea autorităților române contribuie la desfășurarea în bune condițiiautoritatilor romane contribuie la desfasurarea in bune conditii a anchetei ce urmeaza operațiuniioperatiunii la care au participat, inclusiv la procedurile judiciare.

   (5) Supravegherea prevăzutăprevazuta la alin. (3) nu poate avea loc decat pentru una dintre urmatoarele fapte:

   a) omor, omor calificat șisi omor deosebit de grav;

   b) infractiuni grave de natura sexuala, inclusiv violul șisi abuzul sexual asupra minorilor;

   c) distrugere șisi distrugere calificata, savarsita prin incendiere, explozie sau prin orice asemenea mijloc;

   d) contrafacerea șisi falsificarea mijloacelor de plată;plata;

   e) furt și talharie însi talharie in forma calificata, precum șisi primirea de bunuri furate;

   f) delapidare;

   g) lipsire de libertate înin mod ilegal;

   h) infractiuni privind traficul de persoane și infractiuni în legăturăsi infractiuni in legatura cu traficul de persoane;

   i) infractiuni privind traficul de droguri sau precursori;

   j) infractiuni privitoare la nerespectarea regimului armelor șisi munitiilor, materiilor explozive, materialelor nucleare șisi al altor materii radioactive;

   k) transport ilegal de deseuri toxice și dăunătoare;si daunatoare;

   l) trafic de migranti;

   m) santaj.

   (6) Supravegherea prevăzutăprevazuta la alin. (3) va inceta dacădaca autorizatia nu a fost obtinuta înin termen de 5 ore de la trecerea frontierei de stat, precum șisi la cererea Parchetului de pe lângă Înaltălanga Inalta Curte de Casatie și Justiție.si Justitie.

5. 24.06.2006 – 13.11.2008modificat prin Legea 224/2006

   ConfiscareaSupravegherea transfrontaliera

   Bunurile provenite din săvârșirea infracțiunii care face obiectul cererii de comisie rogatorie vor fi confiscate potrivit prevederilor legislației în vigoare.(1) Sub rezerva existentei unor dispozitii contrare în convenția aplicabila în relația cu acel stat, agentii unui stat strain, care, în cadrul unei anchete judiciare, supraveghează pe teritoriul acelui stat o persoană ce se presupune ca a participat la savarsirea unei infractiuni care da loc la extradare sau o persoană față de care sunt motive serioase să se creada ca poate duce la identificarea sau localizarea persoanei menționate mai sus, sunt autorizati sa continue aceasta supraveghere pe teritoriul statului român, în baza unei cereri de asistența judiciara prezentată în prealabil. La cerere, supravegherea poate fi exercitata de autoritățile române competente.

   (2) Cererea de asistența judiciara prevăzută la alin. (1) va fi adresata Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casatie și Justiție și va cuprinde toate informațiile pertinente în cauza, în conformitate cu prevederile convenției aplicabile. Prin autorizatie Parchetul de pe lângă Înaltă Curte de Casatie și Justiție va putea stabili anumite condiții.

   (3) Atunci când, din considerente de urgenta, autorizarea prealabila a statului român nu poate fi solicitata, agentii straini care acționează în cadrul anchetei judiciare aflate în faza de urmărire penala sunt autorizati sa continue pe teritoriul României supravegherea unei persoane banuite ca a comis una dintre faptele enumerate la alin. (5), în condițiile urmatoare:

   a) trecerea frontierei va fi comunicata imediat, în timpul supravegherii, Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casatie și Justiție, precum și structurii Politiei de Frontiera constituite în cadrul punctului de trecere a frontierei;

   b) o cerere de asistența judiciara conform alin. (1) și care expune motivele ce justifica trecerea frontierei, fără autorizatie prealabila, va fi transmisa fără intarziere.

   (4) Supravegherea prevăzută la alin. (1) și (2) nu se poate desfășura decat în condițiile urmatoare:

   a) agentii de supraveghere trebuie să respecte dispozitiile prezentului articol și ale legii române;

   b) sub rezerva situațiilor prevăzute la alin. (3), pe timpul supravegherii, agentii au asupra lor un document care să ateste ca le-a fost acordată permisiunea;

   c) agentii de supraveghere trebuie să fie permanent în măsura să justifice calitatea lor oficiala;

   d) agentii de supraveghere pot purta armamentul din dotare în timpul supravegherii, cu excepția cazului când prin autorizatie Parchetul de pe lângă Înaltă Curte de Casatie și Justiție a prevăzut altfel: utilizarea lui este interzisa, cu excepția cazului de legitima aparare;

   e) patrunderea în domiciliul unei persoane și în alte locuri inaccesibile publicului este interzisa;

   f) agentii de supraveghere nu pot nici retine, nici aresta persoana supravegheata;

   g) despre orice operațiune de supraveghere se va întocmi un raport către Parchetul de pe lângă Înaltă Curte de Casatie și Justiție, care va cere inclusiv prezentarea în persoana a agentilor care au efectuat supravegherea;

   h) autoritatea statului caruia îi apartin agentii care au efectuat supravegherea, la cererea autorității competente române, poate asista la ancheta subsecventa operațiunii, inclusiv la procedurile judiciare;

   i) autoritățile statului caruia îi apartin agentii de supraveghere la cererea autorităților române contribuie la desfășurarea în bune condiții a anchetei ce urmeaza operațiunii la care au participat, inclusiv la procedurile judiciare.

   (5) Supravegherea prevăzută la alin. (3) nu poate avea loc decat pentru una dintre urmatoarele fapte:

   a) omor, omor calificat și omor deosebit de grav;

   b) infractiuni grave de natura sexuala, inclusiv violul și abuzul sexual asupra minorilor;

   c) distrugere și distrugere calificata, savarsita prin incendiere, explozie sau prin orice asemenea mijloc;

   d) contrafacerea și falsificarea mijloacelor de plată;

   e) furt și talharie în forma calificata, precum și primirea de bunuri furate;

   f) delapidare;

   g) lipsire de libertate în mod ilegal;

   h) infractiuni privind traficul de persoane și infractiuni în legătură cu traficul de persoane;

   i) infractiuni privind traficul de droguri sau precursori;

   j) infractiuni privitoare la nerespectarea regimului armelor și munitiilor, materiilor explozive, materialelor nucleare și al altor materii radioactive;

   k) transport ilegal de deseuri toxice și dăunătoare;

   l) trafic de migranti;

   m) santaj.

   (6) Supravegherea prevăzută la alin. (3) va inceta dacă autorizatia nu a fost obtinuta în termen de 5 ore de la trecerea frontierei de stat, precum și la cererea Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casatie și Justiție.

6. 28.06.2004 – 24.06.2006text inițial

   Confiscarea

   Bunurile provenite din săvârșirea infracțiunii care face obiectul cererii de comisie rogatorie vor fi confiscate potrivit prevederilor legislației în vigoare.