Art. 94 Legea 36/1995

Istoricul articolului

Versiunile anterioare ale art. 94 și actele care l-au modificat, de la cea mai recentă.

1. 19.03.2018 – prezentrepublicare

   (1) În cazul în care testatorul, din cauza unei infirmități, a bolii sau a altor cauze, nu poate semna actul, va dicta notarului public conținutul testamentului, va preciza că este actul său Testatorul își dictează dispozițiile în fața notarului. Notarul public se îngrijește de scrierea testamentului, pe care apoi îl citește testatorului sau, după caz, îl dă să îl citească, făcând mențiune expresă despre îndeplinirea acestor formalități. Dacă dispunătorul își redactase deja actul de ultimă voință, notarul urmând să redacteze și să editeze testamentul. La îndeplinirea acestei proceduri vor fi prezenți 2 martori.

   (2) Dacă testatorul declară că nu știe să semneze sau nu poate să semneze, notarul public va face în încheierea de autentificare mențiunea expresă a declarației sale, precum și cauza care l-a împiedicat să semneze. Mențiunea făcută de notar și citirea acesteia testatorului împreună cu semnăturile martorilor suplinesc semnătura testatorului.testamentul autentic îi va fi citit de către notarul public.

   (2) După citire, dispunătorul trebuie să declare că actul exprimă ultima sa voință, testamentul fiind apoi semnat de către testator, iar încheierea de autentificare de către notarul public.

   (3) Testatorul știutor de carte va solicita, printr-o cerere scrisă, autentificarea testamentului. Cererea trebuie să cuprindă, după caz:

   a) faptul că testamentul pe care îl anexează la cerere a fost redactat de el însuși, situație în care îl va prezenta notarului public pentru tehnoredactare;

   (3) Testamentul va fi semnat și de către martori.b) faptul că testatorul nu are un testament deja scris și solicită să dicteze conținutul testamentului notarului public.

   (4) Ori de câte ori testatorul nu va putea semna, la întocmirea și autentificarea testamentului vor fi prezenți 2 martori-asistenți, știutori de carte. Martorii vor semna înscrisul alături de testator și vor fi identificați în încheierea de autentificare, cu mențiunea justificării prezenței lor și a faptului că sunt martori-asistenți.În cerere testatorul va preciza că i s-au pus în vedere prevederile art. 1.043 alin. (2) din Codul civil, republicat, cu modificările ulterioare, potrivit cărora poate să fie asistat în cadrul procedurii de către unul sau 2 martori. De asemenea, va face și mențiunea potrivit căreia conținutul testamentului deja redactat sau ce va fi dictat notarului public, după caz, reprezintă ultima sa voință.

   (5) Martorii trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, și de prezenta lege.În cazul în care testatorul prezintă un testament deja redactat, notarul public va da îndrumările necesare privind legalitatea, eficacitatea și consecințele actului de ultimă voință, după care va proceda la tehnoredactarea testamentului.

   (6) În situațiile speciale când notarul public ia declarația de voință surdului, mutului sau surdomutului în imposibilitate de a scrie, aceasta se face prin interpret, dar tot în prezența a 2 martori.cazul în care testatorul nu prezintă un testament redactat, acesta îl va dicta notarului. Notarul public va tehnoredacta testamentul după dictarea testatorului.

   (7) În cuprinsul testamentului se va face mențiune expresă că actul reprezintă ultima voință a testatorului și că acesta a fost redactat cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 1.044 din Codul civil, republicat, cu modificările ulterioare.

   (7) În cazul persoanei nevăzătoare, notarul public îi va citi actul înainte de a-i lua consimțământul.(8) După tehnoredactarea testamentului, acesta va fi citit de către notarul public și, la cererea testatorului, i se va da spre citire și acestuia.

   (9) După citire, testatorul va confirma că testamentul reprezintă ultima sa voință și îl va semna.

   (8) Autentificarea testamentului în condițiile alin. (1) se face în mod obligatoriu în prezența martorilor.(10) În cazul în care testatorul a fost asistat de către unul sau 2 martori, aceștia vor semna testamentul.

   (9) După dictare, notarul public se îngrijește de redactarea testamentului utilizând terminologia juridică corespunzătoare.(11) După semnarea testamentului, notarul public va semna încheierea de autentificare a acestuia.

   (12) Cererea testatorului și testamentul prezentat de acesta, dacă este cazul, se vor reține la dosarul autentificării.

2. 18.06.2014 – 19.03.2018republicare

   (1) Testatorul își dictează dispozițiile în fața notarului. Notarul public se îngrijește de scrierea testamentului, pe care apoi îl citește testatorului sau, după caz, îl dă să îl citească, făcând mențiune expresă despre îndeplinirea acestor formalități. Dacă dispunătorul își redactase deja actul În cazul în care testatorul, din cauza unei infirmități, a bolii sau a altor cauze, nu poate semna actul, va dicta notarului public conținutul testamentului, va preciza că este actul său de ultimă voință, testamentul autentic îi va fi citit de către notarul public.

   (2) După citire, dispunătorul trebuie să declare că actul exprimă ultima sa voință, testamentul fiind apoi semnat de către testator, iar încheierea de autentificare, de către notarul public.

   (3) Testatorul știutor de carte va solicita, printr-o cerere scrisă, autentificarea testamentului. Cererea trebuie să cuprindă, după caz:

   a) faptul că testamentul pe care îl anexează la cerere a fost redactat de el însuși, situație în care îl va prezenta notarului public pentru tehnoredactare;notarul urmând să redacteze și să editeze testamentul. La îndeplinirea acestei proceduri vor fi prezenți 2 martori.

   (2) Dacă testatorul declară că nu știe să semneze sau nu poate să semneze, notarul public va face în încheierea de autentificare mențiunea expresă a declarației sale, precum și cauza care l-a împiedicat să semneze. Mențiunea făcută de notar și citirea acesteia testatorului împreună cu semnăturile martorilor suplinesc semnătura testatorului.

   b) faptul că testatorul nu are un testament deja scris și solicită să dicteze conținutul testamentului notarului public.(3) Testamentul va fi semnat și de către martori.

   (4) În cerere testatorul va preciza că i s-au pus în vedere prevederile art. 1.043 alin. (2) din Codul civil, republicat, cu modificările ulterioare, potrivit cărora poate să fie asistat în cadrul procedurii de către unul sau 2 martori. De asemenea, va face și mențiunea potrivit căreia conținutul testamentului deja redactat sau ce va fi dictat notarului public, după caz, reprezintă ultima sa voință.Ori de câte ori testatorul nu va putea semna, la întocmirea și autentificarea testamentului vor fi prezenți 2 martori-asistenți, știutori de carte. Martorii vor semna înscrisul alături de testator și vor fi identificați în încheierea de autentificare, cu mențiunea justificării prezenței lor și a faptului că sunt martori-asistenți.

   (5) În cazul în care testatorul prezintă un testament deja redactat, notarul public va da îndrumările necesare privind legalitatea, eficacitatea și consecințele actului de ultimă voință, după care va proceda la tehnoredactarea testamentului.Martorii trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, și de prezenta lege.

   (6) În cazul în care testatorul nu prezintă un testament redactat, acesta îl va dicta notarului. Notarul public va tehnoredacta testamentul după dictarea testatorului.

   (7) În cuprinsul testamentului se va face mențiune expresă că actul reprezintă ultima voință a testatorului și că acesta a fost redactat cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 1.044 din Codul civil, republicat, cu modificările ulterioare.situațiile speciale când notarul public ia declarația de voință surdului, mutului sau surdomutului în imposibilitate de a scrie, aceasta se face prin interpret, dar tot în prezența a 2 martori.

   (8) După tehnoredactarea testamentului, acesta va fi citit de către notarul public și, la cererea testatorului, i se va da spre citire și acestuia.

   (9) După citire, testatorul va confirma că testamentul reprezintă ultima sa voință și îl va semna.(7) În cazul persoanei nevăzătoare, notarul public îi va citi actul înainte de a-i lua consimțământul.

   (10) În cazul în care testatorul a fost asistat de către unul sau 2 martori, aceștia vor semna testamentul.(8) Autentificarea testamentului în condițiile alin. (1) se face în mod obligatoriu în prezența martorilor.

   (11) După semnarea testamentului, notarul public va semna încheierea de autentificare a acestuia.

   (12) Cererea testatorului și testamentul prezentat de acesta, dacă este cazul, se vor reține la dosarul autentificării.(9) După dictare, notarul public se îngrijește de redactarea testamentului utilizând terminologia juridică corespunzătoare.

3. 04.02.2013 – 18.06.2014republicare

   (1) La cererea părții, notarul public poate elibera un duplicat al unui act original aflat în arhiva sa.Testatorul își dictează dispozițiile în fața notarului. Notarul public se îngrijește de scrierea testamentului, pe care apoi îl citește testatorului sau, după caz, îl dă să îl citească, făcând mențiune expresă despre îndeplinirea acestor formalități. Dacă dispunătorul își redactase deja actul de ultimă voință, testamentul autentic îi va fi citit de către notarul public.

   (2) În textul duplicatului se reproduc cuvânt cu cuvânt atât cuprinsul înscrisului, cât și cel al încheierii prin care s-a încuviințat întocmirea înscrisului original. În locul semnăturii originale se menționează numele de familie și prenumele fiecărui semnatar.După citire, dispunătorul trebuie să declare că actul exprimă ultima sa voință, testamentul fiind apoi semnat de către testator, iar încheierea de autentificare, de către notarul public.

   (3) Testatorul știutor de carte va solicita, printr-o cerere scrisă, autentificarea testamentului. Cererea trebuie să cuprindă, după caz:

   a) faptul că testamentul pe care îl anexează la cerere a fost redactat de el însuși, situație în care îl va prezenta notarului public pentru tehnoredactare;

   (3) Duplicatul are aceeași forță probantă ca și înscrisul original.b) faptul că testatorul nu are un testament deja scris și solicită să dicteze conținutul testamentului notarului public.

   (4) Competența eliberării duplicatelor de pe actele emise de notariatele de stat sau de alte organe cu activitate notarială aparține instituției care a preluat arhiva acestora.În cerere testatorul va preciza că i s-au pus în vedere prevederile art. 1.043 alin. (2) din Codul civil, republicat, cu modificările ulterioare, potrivit cărora poate să fie asistat în cadrul procedurii de către unul sau 2 martori. De asemenea, va face și mențiunea potrivit căreia conținutul testamentului deja redactat sau ce va fi dictat notarului public, după caz, reprezintă ultima sa voință.

   (5) În cazul în care testatorul prezintă un testament deja redactat, notarul public va da îndrumările necesare privind legalitatea, eficacitatea și consecințele actului de ultimă voință, după care va proceda la tehnoredactarea testamentului.

   (6) În cazul în care testatorul nu prezintă un testament redactat, acesta îl va dicta notarului. Notarul public va tehnoredacta testamentul după dictarea testatorului.

   (7) În cuprinsul testamentului se va face mențiune expresă că actul reprezintă ultima voință a testatorului și că acesta a fost redactat cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 1.044 din Codul civil, republicat, cu modificările ulterioare.

   (8) După tehnoredactarea testamentului, acesta va fi citit de către notarul public și, la cererea testatorului, i se va da spre citire și acestuia.

   (9) După citire, testatorul va confirma că testamentul reprezintă ultima sa voință și îl va semna.

   (10) În cazul în care testatorul a fost asistat de către unul sau 2 martori, aceștia vor semna testamentul.

   I. Reconstituirea actelor originale(11) După semnarea testamentului, notarul public va semna încheierea de autentificare a acestuia.

   (12) Cererea testatorului și testamentul prezentat de acesta, dacă este cazul, se vor reține la dosarul autentificării.

4. 01.01.2013 – 04.02.2013modificat prin Legea 77/2012

   (1) La cererea părții, notarul public poate elibera un duplicat al unui act original aflat în arhiva sa. În acest scop notarul public va cita toate părțile sau, după caz, pe succesorii acestora.

   (2) În textul duplicatului se reproduc cuvânt cu cuvânt atât cuprinsul înscrisului, cât și cel al încheierii prin care s-a încuviințat întocmirea înscrisului original. În locul semnăturii originale se menționează numele de familie și prenumele fiecărui semnatar.

   (3) Duplicatul are aceeași forță probantă ca și înscrisul original.

   (4) Competența eliberării duplicatelor de pe actele emise de notariatele de stat sau de alte organe cu activitate notarială aparține instituției care a preluat arhiva acestora.

   I. Reconstituirea actelor originale

5. 18.10.2011 – 01.01.2013republicare

   Pentru efectuarea traducerii, dacă aceasta nu este făcuta de notarul public autorizat în acest scop, traducătorul atestat potrivit legii, care a întocmit traducerea, va semna formula de certificare a acesteia, iar notarul va legaliza semnătura traducatorului. Legalizarea semnăturii traducatorului se poate face și după specimenul de semnătura depus la biroul notarului public.

   Dacă înscrisul se traduce din limba română într-o limbă străină sau dintr-o limbă străină în alta limba străină, atât certificarea traducerii, cît și legalizarea semnăturii traducatorului de către notarul public se vor face și în limba străină în care se face traducerea.(1) La cererea părții, notarul public poate elibera un duplicat al unui act original aflat în arhiva sa. În acest scop notarul public va cita toate părțile sau, după caz, pe succesorii acestora.

   (2) În textul duplicatului se reproduc cuvânt cu cuvânt atât cuprinsul înscrisului, cât și cel al încheierii prin care s-a încuviințat întocmirea înscrisului original. În locul semnăturii originale se menționează numele de familie și prenumele fiecărui semnatar.

   (3) Duplicatul are aceeași forță probantă ca și înscrisul original.

   (4) Competența eliberării duplicatelor de pe actele emise de notariatele de stat sau de alte organe cu activitate notarială aparține instituției care a preluat arhiva acestora.

6. 25.11.2008 – 18.10.2011formă consolidată

   Pentru efectuarea traducerii, dacă aceasta nu este făcuta de notarul public autorizat în acest scop, traducătorul atestat potrivit legii, care a întocmit traducerea, va semna formula de certificare a acesteia, iar notarul va legaliza semnătura traducatorului. Legalizarea semnăturii traducatorului se poate face și după specimenul de semnătura depus la biroul notarului public.

   Dacă înscrisul se traduce din limba română într-o limbă străină sau dintr-o limbă străină în alta limba străină, atât certificarea traducerii, cît și legalizarea semnăturii traducatorului de către notarul public se vor face și în limba străină în care se face traducerea.

   F. Primirea în depozit de înscrisuri și documente

7. 09.11.2007 – 25.11.2008formă consolidată

   Pentru efectuarea traducerii, dacă aceasta nu este făcuta de notarul public autorizat în acest scop, traducătorul atestat potrivit legii, care a întocmit traducerea, va semna formula de certificare a acesteia, iar notarul va legaliza semnătura traducatorului. Legalizarea semnăturii traducatorului se poate face și după specimenul de semnătura depus la biroul notarului public.

   Dacă înscrisul se traduce din limba română într-o limbă străină sau dintr-o limbă străină în alta limba străină, atât certificarea traducerii, cît și legalizarea semnăturii traducatorului de către notarul public se vor face și în limba străină în care se face traducerea.

   F. Primirea în depozit de înscrisuri și documente

8. 28.12.2005 – 09.11.2007formă consolidată

   Pentru efectuarea traducerii, dacă aceasta nu este făcuta de notarul public autorizat în acest scop, traducătorul atestat potrivit legii, care a întocmit traducerea, va semna formula de certificare a acesteia, iar notarul va legaliza semnătura traducatorului. Legalizarea semnăturii traducatorului se poate face și după specimenul de semnătura depus la biroul notarului public.

   Dacă înscrisul se traduce din limba română într-o limbă străină sau dintr-o limbă străină în alta limba străină, atât certificarea traducerii, cît și legalizarea semnăturii traducatorului de către notarul public se vor face și în limba străină în care se face traducerea.

   F. Primirea în depozit de înscrisuri și documente

9. 04.04.2005 – 28.12.2005formă consolidată

   Pentru efectuarea traducerii, dacă aceasta nu este făcuta de notarul public autorizat în acest scop, traducătorul atestat potrivit legii, care a întocmit traducerea, va semna formula de certificare a acesteia, iar notarul va legaliza semnătura traducatorului. Legalizarea semnăturii traducatorului se poate face și după specimenul de semnătura depus la biroul notarului public.

   Dacă înscrisul se traduce din limba română într-o limbă străină sau dintr-o limbă străină în alta limba străină, atât certificarea traducerii, cît și legalizarea semnăturii traducatorului de către notarul public se vor face și în limba străină în care se face traducerea.

   F. Primirea în depozit de înscrisuri și documente

10. 12.05.1995 – 04.04.2005text inițial

    Pentru efectuarea traducerii, dacă aceasta nu este făcuta de notarul public autorizat în acest scop, traducătorul atestat potrivit legii, care a întocmit traducerea, va semna formula de certificare a acesteia, iar notarul va legaliza semnătura traducatorului. Legalizarea semnăturii traducatorului se poate face și după specimenul de semnătura depus la biroul notarului public.

    Dacă înscrisul se traduce din limba română într-o limbă străină sau dintr-o limbă străină în alta limba străină, atât certificarea traducerii, cît și legalizarea semnăturii traducatorului de către notarul public se vor face și în limba străină în care se face traducerea.