Art. 20 Legea 84/1998

Istoricul articolului

Versiunile anterioare ale art. 20 și actele care l-au modificat, de la cea mai recentă.

1. 18.09.2020 – prezentrepublicare

   Abrogat.(1) În termen de două luni de la data publicării cererii de înregistrare a mărcii, conform art. 19, orice persoană fizică sau juridică și orice grup sau organism care reprezintă fabricanții, producătorii, furnizorii de servicii, comercianții sau consumatorii pot formula observații scrise privind cererea de înregistrare a mărcii pentru motivele absolute de refuz prevăzute la art. 5 alin. (1).

   (2) Persoanele și grupurile sau organismele prevăzute la alin. (1) nu dobândesc calitatea de parte în procedura de înregistrare a mărcii.

   (3) Observațiile prevăzute la alin. (1) sunt comunicate solicitantului, care poate formula comentarii cu privire la acestea.

2. 12.07.2020 – 18.09.2020modificat prin Legea 112/2020

   (1) OSIM notifică solicitantului cererii de înregistrare a mărcii, de îndată, opoziția formulată, indicând numele persoanei care a formulat-o, precum și motivele opoziției privind înregistrarea mărcii.

   (2) În termen de 30 de zile de la data notificării opoziției, solicitantul poate prezenta punctul său de vedere.

   (3) Soluționarea opoziției poate fi suspendată în următoarele situații:

   a) când se bazează pe o cerere de înregistrare a mărcii, până la înregistrarea acesteia;

   b) marca opusă face obiectul unei acțiuni în anulare sau de decădere, până la soluționarea definitivă a cauzei.

   (4) În cursul suspendării, în orice moment, solicitantul sau oponentul poate solicita reluarea soluționării opoziției, dacă motivul de suspendare nu mai subzistă.Abrogat.

3. 08.05.2014 – 12.07.2020republicare

   (1) OSIM notifică solicitantului cererii de înregistrare a mărcii, de îndată, opoziția formulată, indicând numele persoanei care a formulat-o, precum și motivele opoziției privind înregistrarea mărcii.

   (2) În termen de 30 de zile de la data notificării opoziției, solicitantul poate prezenta punctul său de vedere.

   (3) Soluționarea opoziției poate fi suspendată în următoarele situații:

   a) când se bazează pe o cerere de înregistrare a mărcii, până la înregistrarea acesteia;

   b) marca opusă face obiectul unei acțiuni în anulare sau de decădere, până la soluționarea definitivă a cauzei.

   (4) În cursul suspendării, în orice moment, solicitantul sau oponentul poate solicita reluarea soluționării opoziției, dacă motivul de suspendare nu mai subzistă.

4. 27.05.2010 – 08.05.2014republicare

   Examinarea motivelor de refuz privind marca notorie se face potrivit unor criterii, cum ar fi:

   a) gradul de distinctivitate, inițială sau dobandita, a marcii notorii în România;

   b) durata și întinderea utilizării în România a marcii notorii în legătură cu produsele și serviciile pentru care o marca se solicita a fi înregistrată;

   c) durata și întinderea publicității marcii notorii în România;(1) OSIM notifică solicitantului cererii de înregistrare a mărcii, de îndată, opoziția formulată, indicând numele persoanei care a formulat-o, precum și motivele opoziției privind înregistrarea mărcii.

   d) aria geografică de utilizare a marcii notorii în România;

   e) gradul de cunoaștere a marcii notorii pe piața românească de către segmentul de public căruia i se adresează;(2) În termen de 30 zile de la data notificării opoziției, solicitantul poate prezenta punctul său de vedere.

   f) existenta unor mărci identice sau similare pentru produse sau servicii identice sau similare, aparținând altei persoane decât aceea care pretinde ca marca sa este notorie.(3) Soluționarea opoziției poate fi suspendată în următoarele situații:

   a) când se bazează pe o cerere de înregistrare a mărcii, până la înregistrarea acesteia;

   Pentru examinarea motivelor de refuz, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci poate cere de la autorități publice, instituții publice, precum și de la persoane juridice de drept privat documente, în vederea stabilirii notorietatii marcii în România.b) marca opusă face obiectul unei acțiuni în anulare sau de decădere, până la soluționarea definitivă a cauzei.

   (4) În cursul suspendării, în orice moment, solicitantul sau oponentul poate solicita reluarea soluționării opoziției, dacă motivul de suspendare nu mai subzistă.

5. 09.05.2010 – 27.05.2010modificat prin Legea 66/2010

   Examinarea motivelor de refuz prevăzute la art. 6 lit. d) și e)privind marca notorie se face potrivit unor criterii, cum ar fi:

   a) gradul de distinctivitate, initialainițială sau dobandita, a marcii notorii în România;

   b) durata și intinderea utilizariiîntinderea utilizării în România a marcii notorii în legătură cu produsele și serviciile pentru care o marca se solicita a fi înregistrată;

   c) durata și intindereaîntinderea publicității marcii notorii în România;

   d) aria geograficageografică de utilizare a marcii notorii în România;

   e) gradul de cunoasterecunoaștere a marcii notorii pe piața românească de către segmentul de public caruia i se adreseaza;căruia i se adresează;

   f) existenta unor marcimărci identice sau similare pentru produse sau servicii identice sau similare, aparținând altei persoane decatdecât aceea care pretinde ca marca sa este notorie.

   Pentru examinarea motivelor de refuz, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, Oficiul de Stat pentru Inventii și MarciInvenții și Mărci poate cere de la autorități publice, institutiiinstituții publice, precum și de la persoane juridice de drept privat documente, în vederea stabilirii notorietatii marcii în România.

6. 15.04.1998 – 09.05.2010text inițial

   Examinarea motivelor de refuz prevăzute la art. 6 lit. d) și e) se face potrivit unor criterii, cum ar fi:

   a) gradul de distinctivitate, initiala sau dobandita, a marcii notorii în România;

   b) durata și intinderea utilizarii în România a marcii notorii în legătură cu produsele și serviciile pentru care o marca se solicita a fi înregistrată;

   c) durata și intinderea publicității marcii notorii în România;

   d) aria geografica de utilizare a marcii notorii în România;

   e) gradul de cunoastere a marcii notorii pe piața românească de către segmentul de public caruia i se adreseaza;

   f) existenta unor marci identice sau similare pentru produse sau servicii identice sau similare, aparținând altei persoane decat aceea care pretinde ca marca sa este notorie.

   Pentru examinarea motivelor de refuz, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, Oficiul de Stat pentru Inventii și Marci poate cere de la autorități publice, institutii publice, precum și de la persoane juridice de drept privat documente, în vederea stabilirii notorietatii marcii în România.