Art. 39 Legea 84/1998

Istoricul articolului

Versiunile anterioare ale art. 39 și actele care l-au modificat, de la cea mai recentă.

1. 18.09.2020 – prezentrepublicare

   (1) Titularul mărcii nu poate cere să se interzică unui terț utilizarea în activitatea sa comercială:Înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra mărcii.

   (2) Fără a aduce atingere drepturilor titularilor dobândite înainte de data depunerii cererii sau de data de prioritate a mărcii înregistrate, titularul acesteia poate cere instanței judecătorești competente, printr-o acțiune în contrafacere, să interzică terților să utilizeze, în activitatea lor comercială, fără consimțământul său:

   a) numele sau adresa terțului, în cazul în care terțul este o persoană fizică;un semn identic mărcii, pentru produse sau servicii identice celor pentru care marca a fost înregistrată;

   b) un semn pentru care, datorită faptului că este identic sau asemănător cu o marcă și din cauză că produsele sau serviciile cărora li se aplică marca sunt identice sau similare, există un risc de confuzie în percepția publicului, incluzând riscul de asociere între semn și marcă;

   b) semne sau indicații care nu sunt distinctive sau care privesc felul, calitatea, cantitatea, destinația, valoarea, originea geografică sau data fabricației produsului ori a prestării serviciului sau alte caracteristici ale produselor sau serviciilor;c) un semn identic sau asemănător cu marca, pentru produse sau pentru servicii identice, similare sau diferite de cele pentru care marca este înregistrată, când aceasta din urmă a dobândit un renume în România și dacă prin utilizarea semnului fără motiv justificat se obțin foloase necuvenite din caracterul distinctiv sau renumele mărcii ori se aduce atingere acestora;

   d) un semn identic sau asemănător cu marca care este utilizat în alt scop decât acela de a distinge produsele sau serviciile, atunci când utilizarea acestui semn, fără motive întemeiate, atrage obținerea de foloase necuvenite din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii ori aduce atingere acestora.

   (3) În aplicarea alin. (2), titularul mărcii poate cere să fie interzise terților, în special, următoarele acte:

   a) aplicarea semnului pe produse sau pe ambalajul acestor produse;

   b) oferirea produselor sau comercializarea ori deținerea lor în acest scop sau, după caz, oferirea sau prestarea serviciilor sub acest semn;

   c) marca, dacă acest lucru este necesar pentru a identifica sau a face o trimitere la importul sau exportul de produse sub acest semn;

   d) utilizarea semnului pe documente comerciale sau pentru publicitate;

   e) utilizarea semnului ca denumire comercială ori ca parte a unei denumiri comerciale;

   f) utilizarea semnului în publicitatea comparativă într-un mod care contravine Legii nr. 158/2008 privind publicitatea înșelătoare și publicitatea comparativă, republicată.

   (4) În cazul în care există riscul ca ambalajul, etichetele, elementele sau dispozitivele de securitate ori de autenticitate sau orice alte suporturi pe care se aplică marca să poată fi utilizate pentru produse sau servicii ca fiind ale titularului respectivei mărci, mai ales atunci când utilizarea mărcii în cauză se impune pentru indicarea destinației unui produs sau a unui serviciu, în special pentru accesorii sau piese de schimb.într-o manieră care ar constitui o încălcare a drepturilor titularului unei mărci conform alin. (2) și (3), titularul mărcii respective are dreptul de a interzice, atunci când acestea sunt efectuate în activitatea comercială, următoarele acte:

   a) aplicarea unui semn identic sau similar cu marca pe ambalaje, etichete, elemente sau dispozitive de securitate ori de autenticitate sau pe orice alte suporturi pe care se poate aplica marca;

   b) oferirea, introducerea pe piață sau deținerea în aceste scopuri, precum și importul sau exportul ambalajelor, etichetelor, elementelor sau dispozitivelor de securitate sau de autenticitate sau a oricăror alte suporturi pe care se poate aplica marca.

   (5) Fără a aduce atingere drepturilor titularilor dobândite înainte de data depunerii cererii sau de data de prioritate a mărcii înregistrate, titularul unei mărci înregistrate este îndreptățit totodată să împiedice terții să introducă în cursul activității comerciale produse pe teritoriul României, fără a le pune în liberă circulație în România, în cazul în care aceste produse, inclusiv ambalajele acestora, provin din țări terțe și poartă, fără a fi autorizate, o marcă identică cu marca înregistrată în România pentru respectivele produse sau care nu poate fi diferențiată, în aspectele sale esențiale, de marca înregistrată.

   (2) Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile cu condiția ca utilizarea de către un terț a elementelor prevăzute la lit. a)-c) ale acestuia să fie în conformitate cu practicile loiale în materie industrială sau comercială.(6) Dreptul titularului mărcii prevăzut la alin. (5) se stinge dacă, în cursul procedurilor de constatare a contrafacerii mărcii înregistrate, inițiate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 608/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 2013 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.383/2003 al Consiliului, declarantul sau deținătorul produselor prezintă dovezi potrivit cărora titularul mărcii înregistrate nu este îndreptățit să interzică introducerea produselor pe piață în țara de destinație finală.

2. 12.07.2020 – 18.09.2020modificat prin Legea 112/2020

   (1) Titularul mărcii nu poate cere să se interzică unui terț să foloseascăutilizarea în activitatea sa comercială:

   a) numele/denumirea sau adresa/sediul titularului;numele sau adresa terțului, în cazul în care terțul este o persoană fizică;

   b) indicații care se referă la specia, calitatea, semne sau indicații care nu sunt distinctive sau care privesc felul, calitatea, cantitatea, destinația, valoarea, originea geografică, perioada de fabricație a produsului sau perioada prestării serviciului sub marcă, precum și la oricegeografică sau data fabricației produsului ori a prestării serviciului sau alte caracteristici ale acestora;produselor sau serviciilor;

   c) marca, dacă aceasta este necesară pentru a indica destinația produsului sau a serviciului, acest lucru este necesar pentru a identifica sau a face o trimitere la produse sau servicii ca fiind ale titularului respectivei mărci, mai ales atunci când utilizarea mărcii în cauză se impune pentru indicarea destinației unui produs sau a unui serviciu, în special pentru accesorii sau piese detașabile.de schimb.

   (2) Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile cu condiția ca folosireautilizarea de către un terț a elementelor prevăzute la lit. a) și c) să fie conformă bunelor practici din domeniul industrial ori comercial.a)-c) ale acestuia să fie în conformitate cu practicile loiale în materie industrială sau comercială.

3. 27.05.2010 – 12.07.2020republicare

   Drepturile asupra mărcii se pot transmite prin cesiune, licență sau pe cale succesorală.(1) Titularul mărcii nu poate cere să se interzică unui terț să folosească în activitatea sa comercială:

   Este, de asemenea, considerată transmitere de drepturi și executarea silită a debitorului, titular al mărcii, efectuată în condițiile legii.a) numele/denumirea sau adresa/sediul titularului;

   b) indicații care se referă la specia, calitatea, destinația, valoarea, originea geografică, perioada de fabricație a produsului sau perioada prestării serviciului sub marcă, precum și la orice alte caracteristici ale acestora;

   c) marca, dacă aceasta este necesară pentru a indica destinația produsului sau a serviciului, în special pentru accesorii sau piese detașabile.

   Înscrierea transmiterii de drepturi asupra mărcilor aflate în litigiu se suspendă până la data rămânerii definitive a hotărârilor judecătorești cu privire la acestea.(2) Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile cu condiția ca folosirea de către un terț a elementelor prevăzute la lit. a) și c) să fie conformă bunelor practici din domeniul industrial ori comercial.

4. 09.05.2010 – 27.05.2010modificat prin Legea 66/2010

   Drepturile asupra marcii pot fi transmise, prin cesiune sau prin licenta, oricand în cursul duratei de protecție a marcii.mărcii se pot transmite prin cesiune, licență sau pe cale succesorală.

   Este, de asemenea, considerată transmitere de drepturi și executarea silită a debitorului, titular al mărcii, efectuată în condițiile legii.

   Drepturile asupra marcii se transmit și în cazul urmaririi silite a debitorului titular al marcii, efectuata în condițiile legii.Înscrierea transmiterii de drepturi asupra mărcilor aflate în litigiu se suspendă până la data rămânerii definitive a hotărârilor judecătorești cu privire la acestea.

5. 15.04.1998 – 09.05.2010text inițial

   Drepturile asupra marcii pot fi transmise, prin cesiune sau prin licenta, oricand în cursul duratei de protecție a marcii.

   Drepturile asupra marcii se transmit și în cazul urmaririi silite a debitorului titular al marcii, efectuata în condițiile legii.