Art. 102 Codul vamal al Uniunii — Notificarea datoriei vamale

(1)   Datoria vamală se notifică debitorului, în forma prevăzută în locul unde a luat naștere sau se consideră că a luat naștere datoria vamală, conform articolului 87.

Notificarea menționată la primul paragraf nu se efectuează în oricare dintre următoarele cazuri:

(a)

în cazul în care, în așteptarea determinării definitive a cuantumului taxelor la import sau la export, a fost impusă o măsură provizorie de politică comercială care ia forma unei taxe;

(b)

în cazul în care cuantumul taxelor la import sau la export de plătit este superior celui determinat pe baza unei decizii luate conform articolului 33;

(c)

în cazul în care decizia inițială de a nu notifica datoria vamală sau de a o notifica cu un cuantum al taxelor la import sau la export inferior cuantumului taxelor la import sau export de plătit a fost luată pe baza dispozițiilor cu caracter general invalidate ulterior prin hotărârea unei instanțe judecătorești;

(d)

în cazul în care autoritățile vamale au derogare, în temeiul legislației vamale, de a notifica datoria vamală.

(2)   În cazul în care cuantumul taxelor la import sau la export de plătit este egal cu cuantumul menționat în declarația vamală, acordarea liberului de vamă pentru mărfuri de către autoritățile vamale este echivalentă cu notificarea debitorului privind datoria vamală.

(3)   În cazul în care nu se aplică alineatul (2), datoria vamală se notifică debitorului de către autoritățile vamale atunci când acestea sunt în măsură să determine cuantumul taxelor la import sau la export de plătit și să ia o decizie.

Cu toate acestea, în cazul în care notificarea datoriei vamale ar aduce prejudicii anchetelor penale, autoritățile vamale pot amâna notificarea până în momentul în care aceasta nu mai aduce prejudicii anchetelor penale.

(4)   Cu condiția garantării plății, datoria vamală care corespunde cuantumului total al taxei la import sau la export referitor la toate mărfurile cărora li s-a acordat liberul de vamă în beneficiul uneia și aceleiași persoane într-o perioadă stabilită de autoritățile vamale, poate fi notificată la sfârșitul perioadei respective. Perioada fixată de autoritățile vamale nu depășește 31 de zile.