Art. 103 Codul vamal al Uniunii — Prescrierea datoriei vamale

(1)   Nicio datorie vamală nu se notifică debitorului după expirarea unui termen de trei ani de la data la care a luat naștere datoria vamală.

(2)   În cazul în care datoria vamală a luat naștere ca rezultat al unui act care, la data la care a avut loc, putea face obiectul unei acțiuni judiciare penale, termenul de trei ani stabilit la alineatul (1) este extins la minim cinci ani și la maximum 10 ani în conformitate cu legislația națională.

(3)   Termenele prevăzute la alineatele (1) și (2) se suspendă în cazul în care:

(a)

este introdusă o cale de atac în conformitate cu articolul 44; o astfel de suspendare se aplică de la data la care este introdusă calea de atac și este în vigoare pe durata procedurilor respective; sau

(b)

autoritățile vamale au comunicat debitorului, în conformitate cu articolul 22 alineatul (6), motivele pentru care intenționează să notifice datoria vamală; o astfel de suspendare se aplică de la data comunicării respective și până la sfârșitul perioadei în care debitorului i se acordă posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere.

(4)   În cazul în care existența unei datorii vamale este restabilită în temeiul articolului 116 alineatul (7), termenele prevăzute la alineatele (1) și (2) sunt considerate ca suspendate începând de la data la care s-a depus cererea de rambursare sau de remitere conform articolului 121 și până la data la care s-a luat decizia în privința acestei cereri de rambursare sau de remitere.