Art. 26 Regulamentul (UE) 2017/1939 - Parchetul European (EPPO) — Începerea investigațiilor și repartizarea competențelor în cadrul EPPO

(1)   În cazul în care, în conformitate cu dreptul intern aplicabil, există motive întemeiate să se considere că o infracțiune care intră în sfera de competență a EPPO este săvârșită sau a fost săvârșită, un procuror european delegat dintr-un stat membru care, în conformitate cu dreptul său național, este competent cu privire la infracțiunea respectivă, fără a aduce atingere dispozițiilor prevăzute la articolul 25 alineatele (2) și (3), începe o investigație și consemnează acest lucru în sistemul de gestionare a cazurilor.

(2)   În cazul în care, după verificare, în conformitate cu articolul 24 alineatul (6), EPPO decide inițierea unei investigații, acesta informează fără întârzieri nejustificate autoritatea care a denunțat comportamentul infracțional în conformitate cu articolul 24 alineatul (1) sau (2).

(3)   În cazul în care nicio investigație nu a fost inițiată de un procuror european delegat, camera permanentă căreia i-a fost alocat cazul, în condițiile stabilite la alineatul (1), dă dispoziții unui procuror european delegat să înceapă o investigație.

(4)   De regulă, un caz este inițiat și instrumentat de un procuror european delegat din statul membru în care se află centrul activității infracționale sau din statul membru în care a fost săvârșită cea mai mare parte a infracțiunilor, în cazul în care au fost săvârșite mai multe infracțiuni conexe care intră în sfera de competență a EPPO. Un procuror european delegat dintr-un alt stat membru care are competență în cazul respectiv nu poate iniția o investigație sau primi dispoziții din partea camerei permanente competente pentru a iniția o investigație decât atunci când o abatere de la regula enunțată în teza precedentă este justificată în mod corespunzător, ținând seama de următoarele criterii, în ordinea priorității:

(a)

locul reședinței obișnuite a persoanei suspectate sau acuzate;

(b)

cetățenia persoanei suspectate sau acuzate;

(c)

locul unde s-a produs prejudiciul financiar principal.

(5)   Până la adoptarea unei decizii de urmărire penală în temeiul articolului 36, camera permanentă competentă poate, într-un caz privind jurisdicția a mai mult de un stat membru și după consultarea cu procurorii europeni și/sau procurorii europeni delegați vizați, să decidă:

(a)

realocarea cazului unui procuror european delegat dintr-un alt stat membru;

(b)

fuziunea sau divizarea cazurilor și, în fiecare caz, alegerea procurorului european delegat care să îl instrumenteze,

în cazul în care aceste decizii sunt în interesul general al justiției și în conformitate cu criteriile pentru alegerea procurorului european delegat care instrumentează cazul în conformitate cu alineatul (4) de la prezentul articol.

(6)   Ori de câte ori camera permanentă adoptă o decizie de realocare, de fuziune sau de divizare a unui caz, se ține seama pe deplin de stadiul curent al investigațiilor.

(7)   EPPO informează autoritățile naționale competente, fără întârzieri nejustificate, cu privire la orice decizie de a începe o investigație.