Art. 27 Regulamentul (UE) 2017/1939 - Parchetul European (EPPO) — Dreptul de evocare

(1)   După primirea tuturor informațiilor relevante în conformitate cu articolul 24 alineatul (2), EPPO adoptă decizia dacă să își exercite dreptul de evocare, cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de cinci zile de la primirea informațiilor de la autoritățile naționale, și informează autoritățile naționale cu privire la decizia respectivă. Procurorul-șef european poate, într-un caz specific, să ia o decizie motivată de a prelungi termenul cu o perioadă maximă de cinci zile și informează autoritățile naționale în consecință.

(2)   În cursul termenelor menționate la alineatul (1), autoritățile naționale se abțin de la adoptarea oricărei decizii în temeiul dreptului național care ar putea avea ca efect împiedicarea EPPO de a-și exercita dreptul de evocare.

Autoritățile naționale iau toate măsurile urgente necesare, în temeiul dreptului intern, pentru a garanta investigații și urmăriri penale eficace.

(3)   În cazul în care EPPO a luat cunoștință, prin alte mijloace decât informațiile menționate la articolul 24 alineatul (2), de faptul că o investigație în legătură cu o infracțiune pentru care ar putea fi competent este deja efectuată de autoritățile competente ale unui stat membru, acesta informează respectivele autorități fără întârziere. După ce a fost informat în mod corespunzător în conformitate cu articolul 24 alineatul (2), EPPO ia o decizie cu privire la posibilitatea de a-și exercita dreptul de evocare. Decizia este luată în termenele prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol.

(4)   După caz, EPPO se consultă cu autoritățile competente ale statului membru în cauză înainte de a decide dacă să își exercite dreptul de evocare.

(5)   În cazul în care EPPO își exercită dreptul de evocare, autoritățile competente din statele membre transferă către EPPO dosarul respectiv și nu desfășoară alte acțiuni de investigare cu privire la respectiva infracțiune.

(6)   Dreptul de evocare prevăzut de prezentul articol poate fi exercitat de către un procuror european delegat din orice stat membru ale cărui autorități competente au început o investigație cu privire la o infracțiune care se încadrează în domeniul de aplicare al articolelor 22 și 23.

În cazul în care un procuror european delegat care a primit informații în conformitate cu articolul 24 alineatul (2) nu dorește să își exercite dreptul de evocare, acesta informează camera permanentă competentă prin intermediul procurorului european din statul său membru, cu scopul de a permite camerei permanente să ia o decizie în conformitate cu articolul 10 alineatul (4).

(7)   În cazul în care EPPO nu își exercită competența, acesta informează autoritățile naționale competente fără întârzieri nejustificate. În orice moment în cursul procedurii, autoritățile naționale competente informează EPPO cu privire la orice noi fapte care ar putea oferi EPPO motive de a reveni asupra deciziei sale de a nu își exercita competența.

EPPO își poate exercita dreptul de evocare după primirea acestor informații, cu condiția ca investigația națională să nu fi fost deja finalizată și cu condiția ca un act de punere în mișcare a acțiunii penale să nu fi fost transmis unei instanțe. Decizia este luată în termenul prevăzut la alineatul (1).

(8)   În cazul în care, cu privire la infracțiuni care au cauzat sau riscă să cauzeze intereselor financiare ale Uniunii prejudicii mai mici de 100 000 EUR, colegiul consideră că, în funcție de gradul de gravitate al infracțiunii sau de complexitatea procedurilor într-un caz particular, nu este necesară investigarea sau urmărirea penală la nivelul Uniunii, acesta, în conformitate cu articolul 9 alineatul (2), emite orientări generale care să permită procurorilor europeni delegați să decidă, în mod independent și fără întârzieri nejustificate, să nu evoce cazul.

Orientările precizează, cu toate detaliile necesare, situațiile cărora li se aplică, stabilind criterii clare, luând în considerare în special natura infracțiunii, urgența situației și angajamentul autorităților naționale competente de a lua toate măsurile necesare pentru a recupera pe deplin prejudiciul adus intereselor financiare ale Uniunii.

(9)   Pentru a asigura o aplicare coerentă a orientărilor, un procuror european delegat informează camera permanentă competentă cu privire la fiecare decizie luată în conformitate cu alineatul (8) și fiecare cameră permanentă raportează anual colegiului cu privire la aplicarea orientărilor.