Art. 100 Regulamentul (UE) 2024/2509 - Fonduri Structurale și de Investiții … — Ordonanțarea recuperărilor

(1)   Ordonatorul de credite competent dă dispoziție contabilului, prin emiterea unui ordin de recuperare, să recupereze o creanță pe care a constatat-o respectivul ordonator de credite competent (denumită în continuare „ordonanțarea recuperărilor”).

(2)   O instituție a Uniunii poate constata în mod oficial o creanță imputabilă altor persoane decât statele membre printr-o decizie care constituie titlu executoriu în înțelesul articolului 299 din TFUE.

În situații excepționale, justificate de protecția eficientă și oportună a intereselor financiare ale Uniunii, celelalte instituții ale Uniunii pot solicita Comisiei să adopte o astfel de decizie executorie în beneficiul lor în legătură cu creanțele generate în relația cu personalul sau în relație cu membri sau foști membri ai unei instituții a Uniunii, cu condiția ca respectivele instituții să fi convenit cu Comisia modalitățile practice de aplicare a prezentului articol.

Sunt considerate situații excepționale cazurile în care nu există nicio perspectivă de recuperare a creanței de către instituția Uniunii în cauză prin intermediul unei plăți voluntare sau prin compensare, astfel cum se prevede la articolul 101 alineatul (1), iar condițiile de renunțare la recuperarea creanței în temeiul articolului 101 alineatele (2) și (3) nu sunt îndeplinite. În toate cazurile, decizia executorie specifică faptul că sumele revendicate se înregistrează în secțiunea din buget aferentă instituției respective a Uniunii, care acționează în calitate de ordonator de credite. Venitul se înscrie ca venit general, cu excepția situației în care constituie venit alocat, astfel cum se prevede la articolul 21 alineatul (3).

Instituția solicitantă a Uniunii informează Comisia cu privire la orice eveniment care ar putea afecta recuperarea și intervine în sprijinul Comisiei în cazul exercitării unei căi de atac împotriva deciziei executorii.

Recuperarea