Art. 171 Codul muncii

Istoricul articolului

Versiunile anterioare ale art. 171 și actele care l-au modificat, de la cea mai recentă.

1. 18.05.2011 – prezentrepublicare

   (2) Angajatorul are obligația să asigure securitatea și sănătatea salariatilor în toate aspectele legate de muncă.

   (3) Dacă un angajator apeleaza la persoane sau servicii exterioare, aceasta nu îl exonereaza de raspundere în acest domeniu.

   (4) Oblibațiile salariatilor în domeniul securitatii și sănătății în munca nu pot aduce atingere responsabilitatii angajatorului.

   (5) Masurile privind securitatea și sănătatea în munca nu pot sa determine, în nici un caz, obligații financiare pentru salariati.(1) Dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.

   (2) Termenul de prescripție prevăzut la alin. (1) este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului.

2. 05.07.2005 – 18.05.2011modificat prin OUG 65/2005

   (1) Angajatorul are obligația sa ia toate măsurile necesare pentru protejarea vieții și sănătății salariaților.

   (2) Angajatorul are obligația să asigure securitatea și sănătatea salariațilorsalariatilor în toate aspectele legate de muncă.

   (3) Dacă un angajator apeleazăapeleaza la persoane sau servicii exterioare, aceasta nu îl exonereaza de răspundereraspundere în acest domeniu.

   (4) Obligațiile salariaților în domeniul securitățiiOblibațiile salariatilor în domeniul securitatii și sănătății în munca nu pot aduce atingere responsabilitățiiresponsabilitatii angajatorului.

   (5) MăsurileMasurile privind securitatea și sănătatea în munca nu pot sa determine, în nici un caz, obligații financiare pentru salariați.salariati.

3. 24.01.2003 – 05.07.2005text inițial

   (1) Angajatorul are obligația sa ia toate măsurile necesare pentru protejarea vieții și sănătății salariaților.

   (2) Angajatorul are obligația să asigure securitatea și sănătatea salariaților în toate aspectele legate de muncă.

   (3) Dacă un angajator apelează la persoane sau servicii exterioare, aceasta nu îl exonereaza de răspundere în acest domeniu.

   (4) Obligațiile salariaților în domeniul securității și sănătății în munca nu pot aduce atingere responsabilității angajatorului.

   (5) Măsurile privind securitatea și sănătatea în munca nu pot sa determine, în nici un caz, obligații financiare pentru salariați.