Art. 10 Legea 156/2000

Istoricul articolului

Versiunile anterioare ale art. 10 și actele care l-au modificat, de la cea mai recentă.

1. 25.03.2019 – prezentrepublicare

   (1) Pentru statele în care contractele individuale de muncă se încheie, potrivit legislației aplicabile în statul respectiv, în formă scrisă, agenții de plasare În vederea prestării, cu caracter permanent în România, a serviciilor prevăzute la art. 2 alin. (2), furnizorii de servicii de plasare a forței de muncă au obligația de a asigura încheierea acestora de către părți atât în limba statului în care se află stabilit sau își desfășoară activitatea angajatorul, cât și în limba română, înainte de plecarea salariatului din România.notifica inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială au stabilit un sediu permanent în România, potrivit legii, anterior începerii prestării acestor servicii, în condițiile stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

   (2) Pentru statele în care forma de angajare nu se realizează prin încheierea unui contract de muncă, agenții de plasare au obligația de a asigura comunicarea, către salariatul cetățean român, înainte de plecarea acestuia din România, a documentului echivalent contractului de muncă potrivit legislației statului de destinație, atât în limba română cât și în limba statului în care se află stabilit sau își desfășoară activitatea angajatorul.În vederea prestării transfrontaliere, cu caracter temporar sau ocazional în România, a serviciilor prevăzute la art. 2 alin. (2), furnizorii de servicii de plasare a forței de muncă au obligația de a notifica inspectoratele teritoriale de muncă în a căror rază teritorială intenționează să își desfășoare activitatea pe teritoriul României, în condițiile stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

   (3) Agenții de plasare vor păstra la sediul social sau, după caz, la sediile secundare, câte o copie, în limba română și în limba statului în care se află stabilit sau își desfășoară activitatea angajatorul, a contractului individual de muncă, semnat de părți conform alin. (1) sau după caz, un exemplar al documentului prevăzut la alin. (2), pe care au obligația de a le pune la dispoziția inspectorilor de muncă, cu ocazia controlului.Furnizorii de servicii de plasare a forței de muncă prevăzuți la alin. (1) au obligația de a notifica înființarea pe teritoriul României de filiale, sucursale ori alte sedii secundare, ale căror activități intră în sfera de aplicare a prezentei legi, inspectoratelor teritoriale de muncă în a căror rază teritorială funcționează respectivele filiale, sucursale ori sedii, anterior începerii prestării activității în cadrul acestora, în condițiile stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

2. 05.03.2018 – 25.03.2019modificat prin Legea 232/2017

   Agenții de ocupare a forței de muncă (1) Pentru statele în care contractele individuale de muncă se încheie, potrivit legislației aplicabile în statul respectiv, în formă scrisă, agenții de plasare au obligația de a asigura încheierea contractelor individuale de muncă acestora de către părți atât în limba statului în care se află stabilit sau își desfășoară activitatea angajatorul, cât și în limba română, înainte de plecarea salariatului din România.

   (2) Pentru statele în care forma de angajare nu se realizează prin încheierea unui contract de muncă, agenții de plasare au obligația de a asigura comunicarea, către salariatul cetățean român, înainte de plecarea acestuia din România, a documentului echivalent contractului de muncă potrivit legislației statului de destinație, atât în limba română cât și în limba română.statului în care se află stabilit sau își desfășoară activitatea angajatorul.

   (3) Agenții de plasare vor păstra la sediul social sau, după caz, la sediile secundare, câte o copie, în limba română și în limba statului în care se află stabilit sau își desfășoară activitatea angajatorul, a contractului individual de muncă, semnat de părți conform alin. (1) sau după caz, un exemplar al documentului prevăzut la alin. (2), pe care au obligația de a le pune la dispoziția inspectorilor de muncă, cu ocazia controlului.

3. 05.05.2009 – 05.03.2018republicare

   (1) Contractele prevăzute la art. 9 lit. d) vor cuprinde cel puțin următoarele elemente:

   a) durata contractului;

   b) numărul de locuri de muncă în străinătate pentru care se încheie contractul;

   c) funcția, meseria sau ocupația;

   d) natura și durata angajării, condițiile de angajare, de încetare a angajării sau de reangajare;

   e) durata timpului de muncă și de repaus;

   f) tariful orar, salariul lunar și datele de plată a salariului;

   g) sporuri, ore suplimentare și alte drepturi salariale;

   h) cazurile în care pot fi urmărite drepturile salariale;

   i) durata, modul de acordare și drepturile bănești aferente concediului de odihnă;

   j) condițiile de muncă, măsuri de protecție și securitate a muncii;

   k) posibilitatea transferării salariului în România;

   l) asigurarea medicală a angajaților români, similar cu cea a cetățenilor din țara primitoare;

   m) acordarea de despăgubiri angajaților români în cazul accidentelor de muncă, al bolilor profesionale sau al decesului;

   n) condițiile de cazare, de locuit sau, după caz, de închiriere a unei locuințe și de asigurare a hranei;

   o) asigurarea formalităților, stabilirea condițiilor de transport din România în statul în care se asigură ofertele de locuri de muncă și retur pentru angajații cetățeni români și membrii de familie care ii însoțesc sau ii vizitează, precum și suportarea cheltuielilor aferente;

   p) taxele, impozitele și contribuțiile care grevează asupra veniturilor angajaților cetățeni români, asigurându-se evitarea dublei impuneri sau a dublei perceperi de contribuții de asigurări sociale;

   r) obligațiile angajaților cetățeni români în străinătate;

   s) abrogată.

   (2) Agenții de ocupare a forței de muncă au obligația de a asigura includerea elementelor prevăzute la alin. (1) lit. c)-r) și în contractul individual de muncă încheiat între angajatorul străin și angajatul cetățean român.încheierea contractelor individuale de muncă și în limba română.

4. 12.12.2003 – 05.05.2009modificat prin OG 43/2002, Legea 592/2002

   (1) Agenții de ocupare a forței de muncă, acreditați potrivit prezentei legi, pot efectua medierea angajării cetățenilor români în străinătate numai pe baza contractelor încheiate cu angajatorii, persoane juridice sau persoane fizice străine, care conțin oferte ferme de locuri de muncă.Contractele prevăzute la art. 9 lit. d) vor cuprinde cel puțin următoarele elemente:

   a) durata contractului;

   b) numărul de locuri de muncă în străinătate pentru care se încheie contractul;

   c) funcția, meseria sau ocupația;

   (2) Sunt considerate ferme ofertele de locuri de muncă făcute de angajatori, persoane juridice sau persoane fizice străine, care cuprind următoarele elemente cu caracter minimal:d) natura și durata angajării, condițiile de angajare, de încetare a angajării sau de reangajare;

   e) durata timpului de muncă și de repaus;

   a) condițiile de angajare, de încetare a angajării sau de reangajare, durata și natura angajării;f) tariful orar, salariul lunar și datele de plată a salariului;

   b) funcția, meseria sau categoria profesională, tariful orar, salariul, sporurile, alocațiile,g) sporuri, ore suplimentare și alte drepturi salariale;

   h) cazurile în care pot fi urmărite drepturile salariale, durata timpului de muncă și de repaus, orele suplimentare, concediul de odihnă plătit,salariale;

   i) durata, modul de acordare și drepturile bănești aferente concediului de odihnă;

   j) condițiile de muncă, măsuri de protecție și securitate a muncii;

   c) datele de plată a salariului;

   d) posibilitatea acordării de indemnizații pentru întreținerea familiei angajatului aflată în România și transferul salariului și al indemnizației în România;k) posibilitatea transferării salariului în România;

   l) asigurarea medicală a angajaților români, similar cu cea a cetățenilor din țara primitoare;

   e)m) acordarea de despăgubiri angajaților români în cazul accidentelor de muncă și al bolilor profesionale;

   f) obligațiile angajaților români în străinătate;muncă, al bolilor profesionale sau al decesului;

   g) condițiile de locuit, de cazaren) condițiile de cazare, de locuit sau, după caz, de închiriere a unei locuințe și de asigurare a hranei;

   h) asigurarea formalităților, suportarea cheltuielilor și o) asigurarea formalităților, stabilirea condițiilor de transport din România în statul în care se asigură ofertele de locuri de muncă și retur pentru angajații cetățeni români și membrii de familie care îi însoțesc sau îi vizitează;

   i) fiscalitatea și alte contribuții ii însoțesc sau ii vizitează, precum și suportarea cheltuielilor aferente;

   p) taxele, impozitele și contribuțiile care grevează asupra veniturilor angajaților, angajaților cetățeni români, asigurându-se evitarea dublei impuneri sau a dublei perceperi de contribuții de asigurări sociale.sociale;

   (3) Nerespectarea de către agentul r) obligațiile angajaților cetățeni români în străinătate;

   s) abrogată.

   (2) Agenții de ocupare a forței de muncă a prevederilor alin. (1) și (2) cu ocazia medierii angajării cetățenilor români în străinătate atrage răspunderea civilă sau penală, după caz, potrivit legii.au obligația de a asigura includerea elementelor prevăzute la alin. (1) lit. c)-r) și în contractul individual de muncă încheiat între angajatorul străin și angajatul cetățean român.

5. 26.07.2000 – 12.12.2003text inițial

   (1) Agenții de ocupare a forței de muncă, acreditați potrivit prezentei legi, pot efectua medierea angajării cetățenilor români în străinătate numai pe baza contractelor încheiate cu angajatorii, persoane juridice sau persoane fizice străine, care conțin oferte ferme de locuri de muncă.

   (2) Sunt considerate ferme ofertele de locuri de muncă făcute de angajatori, persoane juridice sau persoane fizice străine, care cuprind următoarele elemente cu caracter minimal:

   a) condițiile de angajare, de încetare a angajării sau de reangajare, durata și natura angajării;

   b) funcția, meseria sau categoria profesională, tariful orar, salariul, sporurile, alocațiile, cazurile în care pot fi urmărite drepturile salariale, durata timpului de muncă și de repaus, orele suplimentare, concediul de odihnă plătit, condițiile de muncă, măsuri de protecție și securitate a muncii;

   c) datele de plată a salariului;

   d) posibilitatea acordării de indemnizații pentru întreținerea familiei angajatului aflată în România și transferul salariului și al indemnizației în România;

   e) acordarea de despăgubiri angajaților români în cazul accidentelor de muncă și al bolilor profesionale;

   f) obligațiile angajaților români în străinătate;

   g) condițiile de locuit, de cazare sau, după caz, de închiriere a unei locuințe și de asigurare a hranei;

   h) asigurarea formalităților, suportarea cheltuielilor și stabilirea condițiilor de transport din România în statul în care se asigură ofertele de locuri de muncă și retur pentru angajații români și membrii de familie care îi însoțesc sau îi vizitează;

   i) fiscalitatea și alte contribuții care grevează asupra veniturilor angajaților, asigurându-se evitarea dublei impuneri sau a dublei perceperi de contribuții de asigurări sociale.

   (3) Nerespectarea de către agentul de ocupare a forței de muncă a prevederilor alin. (1) și (2) cu ocazia medierii angajării cetățenilor români în străinătate atrage răspunderea civilă sau penală, după caz, potrivit legii.