Art. 62 Codul muncii

Istoricul articolului

Versiunile anterioare ale art. 62 și actele care l-au modificat, de la cea mai recentă.

1. 22.10.2022 – prezentmodificat prin Legea 283/2022

   (1) În cazul în care concedierea intervine pentru unul dintre motivele prevăzute la art. 61 lit. b)-d), angajatorul are obligația de a emite decizia de concediere în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării cauzei concedierii.

   (2) În cazul în care concedierea intervine pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. a), angajatorul poate emite decizia de concediere numai cu respectarea dispozițiilor art. 247-252.

   (3) Decizia se emite în scris și, sub sancțiunea nulității absolute, trebuie să fie motivată în fapt și în drept și să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată și la instanța judecătorească la care se contestă.

   (4) Salariații care consideră că au fost concediați pentru exercitarea drepturilor prevăzute la art. 17 alin. (3), art. 18 alin. (1), art. 31, 152^1, 152^2, 153^2 și art. 194 alin. (2) pot solicita angajatorului să prezinte, în scris, suplimentar față de prevederile alin. (3), motivele pe care s-a fundamentat decizia privind concedierea.

   (5) Prevederile alin. (4) nu sunt aplicabile situațiilor în care prin legi speciale se instituie proceduri prealabile prin care investigarea faptelor revine unei autorități sau unui organism competent.

2. 18.05.2011 – 22.10.2022republicare

   (1) În cazul în care concedierea intervine pentru unul dintre motivele prevăzute la art. 61 lit. b)-d), angajatorul are obligația de a emite decizia de concediere în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatariiconstatării cauzei concedierii.

   (1^1)(2) În cazul în care concedierea intervine pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. a), angajatorul poate emite decizia de concediere numai cu respectarea dispozițiilor art. 263-268.247-252.

   (2)(3) Decizia se emite în scris și, sub sancțiunea nulitatiinulității absolute, trebuie să fie motivatamotivată în fapt și în drept și sasă cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestatacontestată și la instanța judecătorească la care se contesta.contestă.

3. 05.07.2005 – 18.05.2011modificat prin OUG 65/2005

   (1) În cazul în care concedierea intervine pentru unul dintre motivele prevăzute la art. 61 lit. b)-d), angajatorul are obligația de a emite decizia de concediere în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatăriiconstatarii cauzei concedierii.

   (1^1) În cazul în care concedierea intervine pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. a), angajatorul poate emite decizia de concediere numai cu respectarea dispozițiilor art. 263-268.

   (2) Decizia se emite în scris și, sub sancțiunea nulitățiinulitatii absolute, trebuie să fie motivatămotivata în fapt și în drept și sa cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestatăcontestata și la instanța judecătorească la care se contesta.

4. 24.01.2003 – 05.07.2005text inițial

   (1) În cazul în care concedierea intervine pentru unul dintre motivele prevăzute la art. 61 lit. b)-d), angajatorul are obligația de a emite decizia de concediere în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării cauzei concedierii.

   (2) Decizia se emite în scris și, sub sancțiunea nulității absolute, trebuie să fie motivată în fapt și în drept și sa cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată și la instanța judecătorească la care se contesta.