Art. 64 Codul muncii

Istoricul articolului

Versiunile anterioare ale art. 64 și actele care l-au modificat, de la cea mai recentă.

1. 18.05.2011 – prezentrepublicare

   (1) În cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 61 lit. c) și d), precum și în cazul în care contractul individual de muncă a incetatîncetat de drept în temeiul art. 56 lit. f),alin. (1) lit. e), angajatorul are obligația de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesionalaprofesională sau, după caz, cu capacitatea de muncă stabilitastabilită de medicul de medicinamedicină a muncii.

   (2) În situația în care angajatorul nu dispune de locuri de muncă vacante potrivit alin. (1), acesta are obligația de a solicita sprijinul agentieiagenției teritoriale de ocupare a forței de muncă în vederea redistribuirii salariatului, corespunzător pregatiriipregătirii profesionale și/sau, după caz, capacității de muncă stabilite de medicul de medicinamedicină a muncii.

   (3) Salariatul are la dispoziție un termen de 3 zile lucratoarelucrătoare de la comunicarea angajatorului, conform prevederilor alin. (1), pentru a-și manifesta în scris consimtamantulconsimțământul cu privire la noul loc de muncă oferit.

   (4) În cazul în care salariatul nu își manifesta consimtamantulmanifestă consimțământul în termenul prevăzut la alin. (3), precum și după notificarea cazului către agentia teritorialaagenția teritorială de ocupare a forței de muncă conform alin. (2), angajatorul poate dispune concedierea salariatului.

   (5) În cazul concedierii pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. c) salariatul beneficiaza de o compensatie,beneficiază de o compensație, în condițiile stabilite în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în contractul individual de muncă, după caz.

2. 22.12.2005 – 18.05.2011modificat prin Legea 371/2005

   (1) În cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 61 lit. c) și d), precum și în cazul în care contractul individual de muncă a încetatincetat de drept în temeiul art. 56 lit. f), angajatorul are obligația de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesionalăprofesionala sau, după caz, cu capacitatea de muncă stabilităstabilita de medicul de medicina a muncii.

   (2) În situația în care angajatorul nu dispune de locuri de muncă vacante potrivit alin. (1), acesta are obligația de a solicita sprijinul agențieiagentiei teritoriale de ocupare a forței de muncă în vederea redistribuirii salariatului, corespunzător pregătirii profesionale sau,pregatirii profesionale și/sau, după caz, capacității de muncă stabilite de medicul de medicina a muncii.

   (3) Salariatul are la dispoziție un termen de 3 zile lucrătoarelucratoare de la comunicarea angajatoruluiangajatorului, conform prevederilor alin. (1)(1), pentru a-și manifesta expres consimțământul în scris consimtamantul cu privire la noul loc de muncă oferit.

   (4) În cazul în care salariatul nu își manifesta expres consimțământulconsimtamantul în termenul prevăzut la alin. (3), precum și după notificarea cazului către agenția teritorialăagentia teritoriala de ocupare a forței de muncă conform alin. (2), angajatorul poate dispune concedierea salariatului.

   (5) În cazul concedierii pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. c) salariatul beneficiază de o compensație,beneficiaza de o compensatie, în condițiile stabilite în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în contractul individual de muncă, după caz.

3. 05.07.2005 – 22.12.2005modificat prin OUG 65/2005

   (1) În cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 61 lit. c) și d), precum și în cazul în care contractul individual de muncă a încetat de drept în temeiul art. 56 lit. f), angajatorul are obligația de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesională sau, după caz, cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicina a muncii.

   (2) În situația în care angajatorul nu dispune de locuri de muncă vacante potrivit alin. (1), acesta are obligația de a solicita sprijinul agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă în vederea redistribuirii salariatului, corespunzător pregătirii profesionale sau, după caz, capacității de muncă stabilite de medicul de medicina a muncii, urmând sa îi comunice salariatului soluțiile propuse de agenție.muncii.

   (3) Salariatul are la dispoziție un termen de 3 zile lucrătoare de la comunicarea angajatorului conform prevederilor alin. (1) și (2) pentru a-și manifesta expres consimțământul cu privire la noul loc de muncă oferit.

   (4) În cazul în care salariatul nu își manifesta expres consimțământul în termenul prevăzut la alin. (3), precum și în cazul în caredupă notificarea cazului către agenția teritorială de ocupare a forței de muncă nu poate îndeplini obligația prevăzută laconform alin. (2), angajatorul poate dispune concedierea salariatului.

   (5) În cazul concedierii pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. c) salariatul beneficiază de o compensație, în condițiile stabilite în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în contractul individual de muncă, după caz.

4. 24.01.2003 – 05.07.2005text inițial

   (1) În cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 61 lit. c) și d), precum și în cazul în care contractul individual de muncă a încetat de drept în temeiul art. 56 lit. f), angajatorul are obligația de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesională sau, după caz, cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicina a muncii.

   (2) În situația în care angajatorul nu dispune de locuri de muncă vacante potrivit alin. (1), acesta are obligația de a solicita sprijinul agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă în vederea redistribuirii salariatului, corespunzător pregătirii profesionale sau, după caz, capacității de muncă stabilite de medicul de medicina a muncii, urmând sa îi comunice salariatului soluțiile propuse de agenție.

   (3) Salariatul are la dispoziție un termen de 3 zile lucrătoare de la comunicarea angajatorului conform prevederilor alin. (1) și (2) pentru a-și manifesta expres consimțământul cu privire la noul loc de muncă oferit.

   (4) În cazul în care salariatul nu își manifesta expres consimțământul în termenul prevăzut la alin. (3), precum și în cazul în care agenția teritorială de ocupare a forței de muncă nu poate îndeplini obligația prevăzută la alin. (2), angajatorul poate dispune concedierea salariatului.

   (5) În cazul concedierii pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. c) salariatul beneficiază de o compensație, în condițiile stabilite în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în contractul individual de muncă, după caz.